Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Supa rece pentru zile calde

“Termometrul spune la umbră 33° Celsius… “. Asa incepe celebra schita a lui I. L. Caragiale, “Caldura mare”. E atat de potrivita pentru vremea asta. Nu stiu cum sa fac fata la atata caldura, ma doboara. Stau si transpir. Daca alerg, mai simt briza. Daca nu, consider ca fac sauna. Trebuie sa imi pacalesc mintea ca am parte de o sauna si sa ma bucur. Cu exceptia statului la soare, pentru ca sauna nu inseamna statul la soare. Nu inteleg de ce trebuie sa fie atata soare, e prea multa lumina. 😉 M-am obisnuit cu alt climat, cu un cer mai innorat, care imi tine fruntea senina. Asta e vara in Romania si trec printr-o perioada de aclimatizare, dupa cativa ani cand, nu stiu cum am facut, dar am reusit sa ma mai ascund de ea. A fost bine, dar a trecut. Recunosc, sunt carcotasa, dar totusi, e caldura mare…

Ce sa fac ca sa o suport mai usor? In primul rand, ma infofolesc in haine din fibre naturale, port palarie, beau apa, merg pe la umbra atat cat gasesc, mananc pepene, mult pepene si alte mancaruri usoare. Una din ele, perfecta pentru asa o caldura maaaaaaare este cea care urmeaza. Este supa rece de iaurt si castraveti cu nuca, o reteta bulgareasca, gatita prima data in Londra. Mi-a placut foarte mult. Era ceva nou pentru mine. Ma gandeam, suntem vecini cu bulgarii si uite ca nu stim prea multe din bucataria lor. Imi pare rau ca nu sunt mai curioasa dar probabil ca atunci a fost momentul sa descopar o bunatate de supa. Si eu nu prea sunt cu supele dar asta mi-a mers la inima. Iar acum, pe arsita, se potriveste perfect. Reteta a fost culeasa dintr-o carte imprumutata de la biblioteca, (locul acela plin de carti, sali de lectura, liniste si racoare, calculatoare si iar liniste si carti, etc), ma scuzi, de caldura ma mai repet… Cartea se numeste “The Practical Encyclopedia of East European Cooking”, o carte care a mai dat sau va mai da retete aici pe blog.

Daca stau si ma gandesc bine, de fapt supa aceasta e un fel de sos tzatziki, adaptat. Bulgarii numesc supa tarator. Pe caldura asta, e binevenita, supa adica. Te invit sa incerci, e foarte usor de facut si foarte racoroasa. Mancarea ideala vara.

Supa rece de iaurt si castraveti cu nuci/ Tarator

5-6 portii

Ingrediente:

• 1 castravete
• 4 capatani de usturoi
• 2,5 ml ( 1/2 lingurita) sare
• 75 g (3 oz, 1/4) cana nuci tocate
• 40 g (1 1/2) paine, maruntita
• 30 ml, 2 linguri ulei de nuci sau floarea soarelui
• 400 ml (14 fl oz, 1  2/3) cana iaurt vaca sau oaie sau amestec (cat mai gras, sau daca e de casa, cu atat mai bine)
• 120 ml (4 fl oz, 1/2) cana apa rece sau apa plata rece
• 5-10 ml (1-2) lingurite suc proaspat de lamaie
• 40 g (1/2) cana nuci maruntite pentru garnisire
• 25 ml (1 1/2) lingurita ulei masline
• frunze proaspete de marar

Preparare:

• Curata castravetele de coaja si taie-l cubulete.
• Intr-un mojar zdrobeste usturoiul si sarea bine apoi adauga nuca si painea. Daca preferi varianta puree, sau mai rapida, adauga-le pe toate ntr-un blender.
• Cand le-ai maruntit, adauga putin cate putin si uleiul si amesteca bine.
• Pune amestecul intr-un bol mare, adauga iaurtul si castravetele taiat cubulete.
• Adauga incet apa rece si sucul de lamaie, amestecand continuu.
• Pentru servire, imparte supa in boluri reci si decoreaza cu nuci maruntite, un pic de ulei de masline si cateva frunze proaspete de marar.

Pofta buna!

Si o zi racoroasa!

Povestea tartei de lamaie

Tip: daca nu iti plac povestile, treci direct la reteta, mai jos….mult mai jos.

Nu stiu cat de popular este acest desert la noi, dar este racoros si cu un gust special, un fel de sweet and sour pie. Merge in orice anotimp dar vara are o savoare deosebita. Si nu uita, contine multa vitamina C. Tick all the boxes, right? May be, may be not. Imi amintesc eu cand am auzit prima data de acest desert, ma gandeam, cine face asa ceva si cum ar fi la gust? E ceva de capul lui sau e o alta ciudatenie englezeasca? Ei bine, dupa mine, a fost initial o ciudatenie, pentru ca nu numai ca nu mancasem asa ceva pana atunci dar nici nu stiam  cum se gateste si apoi, ce e cornflour? Hm… ar fi amidonul sau faina de porumb, got it? Bun, ca am stabilit asta, cu toate ca am mai adaugat retete care contin minunatia, sa trec mai departe. In rest cam aveam pe toate in bucatarie. Si am facut placinta. Nu numai ca mi-a placut dar am repetat-o de atunci de cateva ori. Imi pare rau ca nu am poze, stiu ca tot spun ca o sa fac dar toate la timpul lor. Daca poti sa iti imaginezi placinta fara poze, atunci meriti doua portii. Este un exercitiu ‘intelectual’ care nu e usor pentru oricine si necesita o anumita indemanare si talent. Sa ai efectiv imaginea in capul tau e mare lucru, cu tot cu culoare, aspect, chiar miros. Si apoi s-o compari cu realitatea, daca exista… Gandeste-te numai putin (fac o paranteza aici), cand eram mica, citeam multe carti cu povesti din care efectiv lipseau imaginile, abia daca aveau 2-3 imagini, cat se te ghideze cu personajele si actiunea, restul era povestea. Asa erau multe carti atunci si am mai citit undeva ca nu era o idee rea deloc. Mintea omeneasca este foarte puternica si merita o asemenea incercare, poate mult mai mult decat stim noi. Si de ce sa nu ne ridicam cat de cat la nivelul ei? Deci, pana la urma, fac un maare bine neadaugand poze. Joking. Vor fi si poze atunci cand am, dar pana atunci, pune-ti mintea la contributie si citeste. Povestea unei retete de tarta cu un fruct mai neobisnuit: lamaia. Poveste adaptata dupa ” Lemon Meringue Pie – Original card from Delicious Meals Made Easy”. Sa incep, asadar…

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o data

Spiritul TARTEI DE LAMAIE. Stia din experienta ca dureaza vreo 20 de minute ca sa fie preparata si 40 de minute ca sa coaca la cuptor, dar pana la asta mai este cale luunga. Sa ne-ajunga. Tarta noastra sedea impartita pe bucati in camara pentru ca vezi tu, inca nu era facuta dar visa sa se adune din diferite ingrediente si sa devina o tarta adevarata. Pentru asta avea nevoie de o gospodina indemanatica si buna bucatareasa care sa adune cu grija ingredientele si multa voie buna. De pe rafturile camarii, bucatareasa noastra a adunat:

225 g de biscuiti digestivi pe care i-a zdrobit (daca nu exista in camara asa ceva, exista cu siguranta orice alt fel de biscuiti, important e sa fie proaspeti pana la urma) si 50 g unt, topit (unt gras, gras si bun)pentru blat. Putea alege sa faca si cu aluat fraged blatul insa s-a hotarat la biscutii digestivi, pentru ca era mai rapid;

sucul a trei lamai stoarse bine si coaja lor, 4 linguri de amidon de porumb (sau faina de porumb sau faina de grau in cele din urma), 50 g zahar si 3 galbenusuri pentru umplutura;

si 3 albusuri, inca 100 g zahar si 3/4 lingurita de esenta de vanilie pentru bezea.

Pentru ca sa faca placinta, gospodina a incalzit dinainte cuptorul  la 170 °C/ 325°F, nr 3 pentru cuptorul cu gaz. Isi luase toate precautiile pentru a fi in regula pentru orice fel de cuptor ce s-ar fi aflat in bucatarie. Povestea noastra e bine sa fie aplicabila la multe bucatarii iar gospodina din poveste este una foarte atenta. Ca nu se stie cine o citeste si are cuptor cu gaz si apoi isi zice: Dar bine , eu la ce temperatura incalzesc cuptorul? Asa ca gospodina s-a gandit sa faca treaba complet. Revenind, a pus apoi biscuitii zdrobiti intr-un bol si peste ei a adaugat untul topit. Cu o lingura de lemn a amestecat bine ingredientele si a pus blatul astfel format intr-o farfurie speciala de tarta cu diametrul de 23 de cm. Exact, 23, nici mai mare , nici mai mica. De ce? Pentru ca asa stia si spiritul tartei ca trebuie.

Pentru umplutura a amestecat bine zeama de lamaie, coaja de lamaie si faina de porumb intr-un bol mare. Ce arome au invadat bucataria! In acel moment au intrat in bucatarie copiii, dupa miros. Dar cum inca nu terminase treaba, gospodina i-a trimis afara sa se joace. A fiert 450 ml de apa si a adaugat destula in bol apoi, ca sa faca omogenizeze bine compozitia.

A pus-o apoi intr-un vas pe foc si a amestecat la foc mic, continuu, pana s-a ingrosat. A adaugat si zaharul, a lasat sa se raceasca putin, apoi a adaugat galbenusurile si a amestecat iar sa se omogenizeze, dupa care a rasturnat totul in farfuria de tarta.

Cand totul a fost gata, gospodina noastra s-a apucat sa faca bezeaua, o alta delicatesa. Pentru asta, a batut bine albusurile intr-un alt bol mare si apoi a adaugat treptat zaharul, cam doua treimi din el, amestecand cu mixerul bine. Restul de zahar si esenta de vanilie le-a amestecat cu miscari circulare in bezea. Apoi cu mare grja a intins bezeaua peste tarta, stiind ca prin coacere, ea se va mai strange asa ca a acoperit bine marginile. A facut modele cu dosul unei linguri si a pus-o la cuptor sa se coaca cca 40 de minute.

Apoi a lasat-o sa se raceasca si a servit-o imediat cu familia, la desert. Tarta cu lamaie a fost foarte fericita, a ajuns sa fie intregita din elemente separate. Ce isi putea dori mai mult, decat sa fie savurata la masa. Poftim la masa! Atat de savuroasa a fost ca nu a ramas o faramita din ea. Iar gospodina a fost si ea multumita.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa.

Sfarsit

PS: recitind postarea, mai tarziu, e drept (cam prin 2020 ca mi s-a facut pofta de tarta asta) mi-am dat seama ca ea, ca poveste, e ok, insa daca vrea cineva sa o faca, si crede-ma, chiar merita facuta, e greu de urmarit reteta. Asa ca revin si daca ai avut rabdare si placere sa citesti pana jos, vei da peste reteta ordonata si usor de urmarit.

Tarta de lamaie

Preparare: 20 min plus racire     Timp gatit: 40 min

8 portii

Ingrediente:

• 225 g (8 oz) biscuiti digestivi, zdrobiti
• 50 g (2 oz)  unt, topit
• sucul si coaja de la 3 lamai mari
• 4 linguri amidon porumb sau faina daca nu ai amidon
• 50 g (2 oz) zahar caster (sau zahar pudra, ca inlocuitor)
• 3 galbenusuri
• 3 albusuri
• 100 (4 oz) zahar caster
• 1/4 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 170 °C/ 325 °F/ gas 3. Pune biscuitii intr-un bol. Adauga untul topit si amesteca bine cu o lingura de lemn. Intr-o tava de tarta de circa 23 cm diametru, sau in orice alta tava de marime asemanatoare, pune amestecul acesta si apasa ca sa formezi baza pentru tarta.
• Pentru umplutura, amesteca intr-un alt bol maricel sucul, coaja de lamaie si amidonul. Fierbe 450 ml apa si toarna din ea cat sa obtii o pasta usor moale.
• Transfera pasta intr-o cratita si pune-o la foc mic, amestecand continuu pana se ingroasa. Adauga zaharul caster. Lasa sa se raceasca un pic si adauga galbenusurile. Rastoarna compozitia peste biscuiti.
• Pentru bezea, bate intr-un vas albusurile pana se formeaza varfuri moi. Adauga 2-3 din zaharul caster, cate putin, sa formeze o bezea mai tare. Pune si restul de zahar si esenta de vanilie, amestecand cu miscari circulare, ca sa ramana aerata.
• Intinde bezeaua peste compozitie si modeleaz-o frumos cu dosul unei linguri. Coace tarta in cuptor pentru cca 40 minutes sau pana se rumeneste usor. Lasa la racit la temperatura camerei si apoi in frigider. Macar 1 ora in frigider. Apoi o poti consuma.

Pofta buna!

Introducing a New Fruit

La rugamintea unui bun si vechi prieten, James, m-am apucat sa scriu despre un fruct exotic, originar din India. Pana sa imi mentioneze el, nici nu auzisem de acesta si probabil ca vor fi si alte lucruri de care nu voi auzi niciodata. But who cares, pentru ca oricum e imposibil si total nefolositor sa le stii chiar pe toate. Din acestea toate, azi vei invata despre fructul lui Jack sau mai bine spus despre jackfruit. Etimologia lui este explicata foarte frumos aici si mai afla si ca este fructul national al Bangladesului. Trebuie sa spun ca acest fruct s-ar gasi si la Londra dar eu pana acum nu l-am vazut sau poate nu l-am remarcat. I will keep my eyes open and tell you if I see it. Ce am retinut eu din ce am citit, este ca miroase frumos, a banane si ananas, seamana la gust cu bananele si mango-ul si ca este cel mai mare fructe existent. Din el se prepara mancare atunci cand este cules crud si se poate consuma proaspat numai cand este copt. Nu am gatit inca asa ceva, dar daca voi avea ocazia, macar nu ma voi uita la el si voi intreba ce e asta. Cu toate ca, imho, nu e grav sa intrebi daca nu stii.

Asa ca am intrat si eu pe google, am citit ce s-a scris despre el, am zis ca e interesant de stiut si de aflat ceva nou asa ca de ce sa nu invatam cu totii. Si am cautat si o reteta care cred ca se poate gati cu usurinta acasa, daca ai acest fruct. Este o salata placuta si racoroasa de vara. Cum orice e permis in bucatarie, iubire si razboi ;), am adaptat retea si pentru bucataria romaneasca, unde stiu ca fructul ‘interzis’ e mai rar pe piata.

Salata Jackfruit

4 portii

Ingrediente:

• 6 cani jackfruit proaspat (sau mango, banane, ananas)
• sucul de la o lamaie verde (sau o lamaie galbena, daca preferi galbenul 😉 )
• 1 cana fulgi nuca de cocos
• 3/4 cana stafide aurii (acum nu te stresez, daca nu ai aurii)
• 450 g smantana (de obicei aleg varianta grasa ca e mai sanatoasa)
• 3/4 – 1 cana nuci prajite (ador nucile asa ca eu aleg sa fie cat mai multe, deci o cana)

Preparare:

• (Imi place partea asta, e atat de simpla ca ma amuza) Intr-un bol mare, amesteca jackfruit cu sucul de lamaie, stafidele, smantana si nuca de cocos. Daca tu crezi ca vrei mai mult sau mai putin dintr-un ingredient, go for it. Inainte de a servi, adauga si amesteca nucile. Yummy!

NB: Poti cumpara nucile prajite gata (dar nu prea te sfatuiesc). Incearca in cuptorul incins la maxim, 300°C pentru cca 8-10 minute sau mai mult in fuctie de temperatura maxima a cuptorului, in tava. La jumatatea timpului, intoarce nucile sa se prajeasca uniform.

Pofta buna!

sursa: http://www.virtualherbarium.org/tropicalfruit/jackfruit-recipes.html

Iar in bucatarie

Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. 😛 Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa  a fost la mine. 🙂  Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. 😉 Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

• 550-675 g  vinete (aprox. 3 vinete medii)
• suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
• 2 cepe
• 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
• 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
• 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
• 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
• 6 linguri apa
• o mana de patrunjel, tocat marunt
• 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
• sare
• piper

Pentru sos:

• 50 g unt de cca 80 % grasime
• 50 g faina
• 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
• putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
• 2 galbenusuri
• 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
• sare
• piper

Preparare:

• Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
• Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
• Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
• Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7  litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum  ai inceput, cu un strat de vinete.
• Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
• Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
• Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

Poires Belle Helene

Multumesc, multumesc. 😉 La multi ani tuturor sfintilor Constantini si Elene azi! 🙂 Lor si mie inclusiv le dedic azi o reteta speciala si minunata, ceva la care ma gandeam de mult sa public, dar imi propusesem s-o fac azi, pentru ca o zi speciala merita o reteta speciala. Reteta asta e divina. E una din acele prajituri care te fac sa mori si sa invii de placere si daca imi permiti sa vorbesc altfel, de fapt azi imi dau singura voie, 😉 , ei bine, iti ofera o placere aproape orgasmica. Simti niste valuri in stomac si te topesti de placere cand papilele tale gustative se intalnesc cu crema de ciocolata calda, frisca si daca doresti, si cu inghetata de vanilie rece. Combinatia de temperatura nu se poate descrie in cuvinte. Te asigur ca merita sa gusti asa ceva macar o data in viata. Eu am realizat aceasta reteta prima data, evident in Londra, ca acolo am dat de ea, si apoi o singura data acasa. Au fost doua momente speciale, numai si pentru faptul ca m-am rasfatat cu asa ceva. Chiar nu am cuvinte sa descriu senzatiile dar le simt si acum numai scriind asta. Mi-as fi dorit sa imi ofer azi perele frumoasei Elena, ca de, doar reteta poarta numele meu, numai ca am optat pana la urma pentru un Tiramisu. Da, stiu… dezamagire! Dar nu am avut dispozitia. Si pana la urma Tiramisu pe care care il fac eu, si care e si aici pe blog, nu e  o prajitura oarecare asa ca m-am mangaiat cu acest gand. Plus ca l-am facut azi dimineata. Of, de ziua mea nu vreau sa fac nimic dar am scapat macar de spalat vasele. Stii ca eu murdaresc mai mult decat e necesar. Si Tiramisu a iesit ca de obicei, perfect. Plus piure cu unt, sare si piper, frecat bine, plus piept de pui taiat in felii mai subtiri, cu sare, piper, oregano, prajit in unt si vin alb. Ti-e foame?

But let’s talk about this exquisite dessert. Ca un facut, reteta am gasit-o in cartea “Good Housekeeping – All Colour Party Cook Book”, 1992 la sectiunea “Stunning desserts”. E si normal, la cat de extraordinar este. Numai ca acasa fiind, pentru a doua mea experienta cu aceste delicatesuri, mi-am dat seama ca nu ma satisface pe de-a-ntregul reteta pe care o am asa ca am mai cautat putin pe net si pana la urma, am luat putin de aici,  putin de acolo si am facut ceva sa imi placa si mai mult. Doamne, cum e sa vrei sa impresionezi pe cineva, cata munca! Dar mi-a iesit mai mult decat imi propusesem, toata lumea s-a declarat extaziata. Numai si asta, si face mai mult decat mi-as dori. Iar am scris o groaza pana la reteta, multumesc ca ai rabdare sa citesti atata vorbarie si ca nu te plictisesti. Profit si eu din cand in cand. 😉 Sa trec la partea a doua pentru un desert fin, elegant, delicios, etc. Astept si alte superlative de la tine  (pentru ca nu accept decat superlative la aceasta reteta), dupa ce o prepari si o mananci.

Poires Belle Helene

(sau mai pe romaneste dar nu mai zambi ca ma enervezi acum : Perele frumoasei Elena)

Ingrediente:

• 4 pere  (pentru o masa mare, pentru ceva intim doar 2, si injumatateste si celelalte ingrediente apoi – cauta pere Conference sau oricum ceva mai tari ca sa se inmoaie frumos)
• 50 g zahar
• 900 ml apa
• suc de lamaie de la o lamaie
• coaja de la lamaie rasa
• 150 g ciocolata neagra (macar 70 % cacao, altfel nu mai vorbesc cu tine )
• 3 linguri lichior de portocale (gaseste unul bun) sau 3 linguri lichior Poire William
• inghetata de vanilie (optional dar absolut necesar pentru cald-rece)
• biscuiti cu migdale, crocanti si subtiri sau pentru ceva autentic, tuiles aux amandes (sper sa gasesti una din variante)
• 200 ml smantana (no fat-free, please)
• zahar vanilat

Preparare:

• Pune apa, zaharul si sucul si coaja de lamaie intr-un vas mai adanc la foc mic fara sa amesteci pana se topeste zaharul.
• Cojeste perele rapid, ca sa nu aiba timp sa se coloreze, scoate-le mijlocul dar lasa coditele ca decor si ca sa te ajute mai tarziu sa le poti scoate mai usor din vas.
• Pune perele in vasul cu sirop, in picioare sau pe o parte (cel mai bine e sa fie acoperite in intregime in sirop) si lasa-le la foc mic  20 de minute sau pana s-au inmuiat. Scoate-le din sirop si lasa-le sa se raceasca intr-un vas acoperit.
• Prepara acum sosul de ciocolata (mmmmmmmmmmmmmm). Dupa ce s-a racit siropul, fierbe-l pana se evapora cam jumatate din el. Strecoara-l intr-un vas mai mic si introdu acest vas in alt vas mai mare, umplut jumatate cu apa (Bain Marie”) si lasa-l la foc mediu (apa nu trebuie sa fiarba). Rupe ciocolata, pune-o in sirop la topit si amesteca pana se omogenizeaza bine. For a twist, adauga ori lichior de portocole sau lichior Poire William. Ok, ai voie sa introduci un deget sa gusti. Unul, te rog, nu toate.
• Intr-un alt vas, bate smantana cu zaharul vanilat ca sa obtii crème Chantilly.
• Acum treci la partea de imbinare a elementelor. Alege farfurii de ciorba sau boluri (e nevoie sa fie adanci ca sa stea lichidele adunate) si introdu perele, in picioare.
• Daca doresti, caci este optional, pune cate doua linguri de inghetata intai. Toarna peste ele si peste pere sosul de ciocolata cald, apoi frisca vanilata sau crème Chantilly (cum doresti sa ii spui) si cate doi biscuiti cu migdale.
• Serveste imediat. Nici nu ma astept sa stai sa contemplezi asa ceva. Eventual sa te urmareasca in somn.

Pofta mai mult decat buna, delicioasa!

Cheesecake Anyone?

Vine vara. S-ar putea sa ma gaseasca la mare, s-ar putea sa nu. Partea buna e ca fiind nascuta la mare, nu sufar dupa ea, daca nu o vad un timp. Dar si cand mi se face dor de ea, nu e prea usor. Imi amintesc pe vremea cand eram la Londra. Ma apuca uneori un dor, ca trebuia sa fac ceva. Rapid. Asta imi aminteste de rabdarea la zodii. La berbec era ceva de genul: ACUM! 😉 Cam asa si la mine, chiar daca nu sunt berbec. De fapt, e valabil pentru toata lumea: cand nu mai ai rabdare, nu ai si pace. Depinde cum controlezi totul. Uneori reusesti. Alteori nu.

Ca sa vad marea aveam un substitut care functiona foarte bine pentru mine: Tamisa. O luam pe jos de la podul Chelsea si pana la Podul Londrei nu ma opream, cateodata. Mergeam pe o parte si ma intorceam pe cealalta. Si Tamisa mirosea a mare. Poate era o iluzie olfactiva, dar mirosea a scoici si alge si mare. Simteam ca sunt la malul ei. Si imi trecea dorul. Cand era si vremea frumoasa, era o incantare sa mergi pe Thames Path cum numesc londonezii promenada, frumos amenajata, cu multe semne ca sa nu cumva sa te ratacesti, si foarte sigura. Nu stiu de ce, dar la Londra m-am simtit mult mai sigura, la orice ora, chiar singura fiind, decat in Constanta de exemplu, unde chiar cu cineva fiind, nu m-as aventura oriunde. Si cand spun asta, ma refer de exemplu la zona pensinsulei, care este dupa parerea mea, o zona intens turistica, dar care este in acelasi cam nesigura. Sa raman la Londra, orasul meu de suflet, in care imi place totul, pana si ceata si ploaia lor nesuferita. Am invatat in timp sa imi placa. Pentru ca mi-a fost bine. 🙂

Acolo am luat cunostinta prima data cu celebra lor prajitura cu branza sau cheesecake. Am mancat si cumparata dar am invatat sa o fac in casa. Ce buna poate fi! Pana nu am mancat, habar nu aveam. Am facut tot felul de cheesecake, de la cel traditional pana la cel rece, facut cu diferite umpluturi. Trebuie sa spun ca preferatul meu a ramas cheesecake de capsuni. Ce mi-a mai placut la el este faptul ca din cauza gelatiniei, seamana cu o sarlota. Si mie sarlota imi place foarte mult. Asa ca m-am alintat. Iese un tort mare si frumos, cu o culoare roz si un gust de te lingi pe degete. As manca tot timpul. Din aceasta cauza, am facut des aceasta prajitura. Iar vara este nemaipomenita, racoroasa, usoara, hranitoare datorita branzei si eleganta. Ca arata superb pe farfurie. Nu trebuie decat sa iti faci lista cu ingrediente, sa pleci la cumparaturi si apoi sa te apuci de treaba. Daca nu speli tu vasele murdare dupa aceea, e un bonus deja. 😉 Pentru ca nu vreau sa te sperii, dar se vor murdari destule. Dar ce conteaza cand vei gusta delicatesa? 😉

Mai jos va fi in principal reteta de capsuni dar ea se poate aplica pentru multe alte fructe tropicale. Voi face adaugarile (conf. dex) necesare si ramane sa te decizi ce vrei sa faci intai. In functie de gradul de apa din fiecare fruct, asteapta-te ca uneori desertul sa fie de o consistenta mai moale, alteori mai tare. Dar de aromat si gustos, sa nu te indoiesti niciodata. Trust me!

Cheesecake de capsuni

Ingrediente:

• 75 g unt (deja stii, unt de 80-82% grasime, respecta-te cu ceva de calitate, te rog frumos)
• 175 g biscuiti digestivi, cu ciocolata, zdrobiti (de asta ai robot, pune-l la treaba)
• 50 g nuca de cocos
• 250 g capsuni (sau 2 mango medii, sau 3 banane medii sau 5 kiwi, sau din toate cate una la un loc, pentru o o salata, dupa parerea mea, foarte colorata si delicioasa)
• 150 ml fresh de portocale (stii, portocale proaspat  stoarse)
• 30 ml (2 linguri) gelatina
• 350 g branza gen Philadelphia (de obicei pun 2 pachete mari de Philadelphia si gata)
• 100 g zahar caster sau fin
• 2 oua, albusuri separat de galbenusuri
• 20 ml (2 linguri) suc de lamaie (dintr-o lamaie stoarsa, nu te pacali)
• 300 ml smantana grasa (nu e dupa mine acum, asa zice reteta, double cream)
• 3 capsuni (3 kiwi- optional), pentru decorat

Preparare:

• Alege un vas de yena oval sau rotund, mare sau o forma de tort mare pe care sa pui o hartie de copt.
• Topeste untul intr-o tigaie si adauga biscuitii zdrobiti cu nuca de cocos. Daca nu iti place nuca de cocos, o poti omite. Amesteca bine pana se imbiba cu unt compozitia si rastoarn-o in vas sau forma de tort, uniformizeaza si pune-o la rece  pentru 30 de minute.
• Spala capsunile, pastreaza 3 pentru decorat, si restul pune-le in blender. Nu le face supa, doar cat sa se marunteasca. La fel poti proceda cu alte fructe. Daca nu ai robot sau blender, pune mana pe cutit si fuculita sau tel, taie-le marunt si apoi piseaza-le.  Simplu ca buna ziua.
• Pune sucul de portocale intr-un bol, adauga gelatina, lasa sa se inmoaie putin si apoi topeste-o la bain marin sau mai pe romaneste spus, pune bolul deasupra unui vas mai mare cu apa fierbinte pe aragaz si amesteca pana se topeste. Las-o sa se raceasca 5 minute.
• Intr-un alt vas amesteca cu mixerul branza moale cu zaharul, pana se inmoaie, apoi adauga galbenusurile si sucul de lamaie (stiu, e delicioasa, deci hai, gusta, dar nu prea mult). Adauga capsunile (sau celelalte fructe) si gelatina topita. Yummy!
• Intr-un alt vas (te-am avertizat de vase) bate smantana si apoi pune-o in amestecul de mai sus (stiu, acum chiar ca ai manca-o dar nu te grabi).
• In inca alt vas 😉 bate albusurile pana se fac spuma si incorporeaza-le in amestecul cu branza. Rastoarna totul in vasul de yena sau forma de tort si lasa compozitia la frigider cel putin 3-4 ore sau pana se intareste. Eu as prefera sa o las  la rece peste noapte, asa sunt absolut sigura ca se intareste. Si ca sa ma joc, dupa ce rastorn compozitia, imi bag degetul in bol si curat totul (partea mea preferata). Ca sa nu las nici un rest din crema asta dulce si aromata sa se piarda. 😉 Daca ai copii, ai grija sa lasi mai mult, e o placere pentru ei. Supravegheaza-i la maini doar. Nu ma lua in seama, partea asta e doar pentru copii. Interzis adultilor responsabili, maturi si cu probleme pe cap.
• Cand vei servi, in cazul in care ai cheesecake in forma de tort, e momentul sa o dai la o parte si voilà! Iata tortul. Daca nu, ramane in vasul de yena. Decoreaza cu capsuni feliate sau kiwi.

Pofta buna!