La cules de zmeura

A venit vara. Imi amintesc cu placere, cand eram copila, ca mergeam in fiecara vara cu mama, in tabere, in toata tara si abia asteptam sa mananc fructe de padure. Numai acolo gaseam fragute, atat de aromate si rare, zmeura, mure si afine. Stiu ca voi scrie despre zmeura dar nu ma pot abtine sa nu vorbesc putin despre fragute pentru ca, dintre toate, raman preferatele mele. Am avut maaare noroc intr-o tabara, cand aveam vreo 9 ani cred, la Valea Uzului, sa primeasca mama de la o bucatareasa, 2 borcane cu gem de fragute. A fost ceva nemaipomenit! Il mancam cu degetele nu alta, plus ca ne miram cum a gasit atat de multe ca sa ajunga sa faca si gem. Nici icrele negre nu mi se par atat de valoroase ca fragutele, daca ma intrebi pe mine. Le cautam cu ardoare, aproape de pamant, pentru ca ele se ascund sub frunze si abia daca le zaresti, mici puncte rosii, sub frunze verzi. Le adunam una cate una, in palma, ca sa mananc mai multe o data, sa le simt gustul mai bine si inchideam ochii de placere. Numai cine mananca fragute stie ce delicatesa sunt.

O alta delicatesa, dar nu precum fraga, dupa parerea mea, este zmeura. Cand gaseam zmeura prin padure, imi aminteam intotdeauna ca ursul mananca asa ceva. Mai, da’ “prost” e ursul ista! Ce bunataturi mananca el, isi permite asa ceva, iti dai seama! Eu aici abia daca gasesc zmeura in piata, la un pret ”nepretuit”, fragutele in nici un caz nu o sa le vad vreodata la vanzare, murele la fel, ”nepretuite”, iar el, ursul, se autoserveste de la mama lor de acasa, plus ca unde mai pui ca sunt si ecologice, organice sau bio, cum vrei sa le zici. Din pacate, de cand cu civilizatia, si ursul s-a prostit. Acum prefera sa manance gunoaie. Ursule, chiar nu stii ce e bun sau esti foarte, foarte lenes si flamand.

Suficient cu amintirile din copilarie. Sa trec mai departe la ce ne intereseaza pe noi. Noi astazi, dragi copii,  vom invata despre un desert cu fructe de padure, daca tot am vorbit despre ele atat de mult mai sus, si in cazul de fata, vom vorbi despre cum sa gatim un desert delicios si racoritor de zmeura. Cum stim cu totii ca in bucatare nu exista reguli (si in general nu exista reguli), bineinteles ca ele pot fi oricand inlocuite cu orice alt fruct, ca murele, capsunile, etc. Titlul e simplu si spune totul. Sa nu uit sursa, pentru ca am cules si eu aceasta reteta de pe un set de cartoane numite generic ‘Delicious Meals Made Easy’ si bineinteles ca am si gatit-o, o data, ca multe retete de pe blog.

Desert de zmeura

4 portii

Ingrediente:

• 1 lingura suc de portocale
• 1/4 lingurita scortisoara
• 1/4 lingurita nucsoara
• 284 ml smantana grasa
• 275 g iaurt
• 450 g zmeura
• 100 g ciocolata neagra, rasa sau fulgi de ciocolata
• 4 frunze menta

Preparare:

• Amesteca intr-un bol sucul de portocala cu scortisoara si nucsoara.
• Intr-un alt bol, bate bine smantana pana se intareste. Amesteca apoi cu iaurtul si sucul de portocala.
• Intr-un blender pune 3/4 din zmeura si transforma totul intr-un puree roz si aromat. Nu te grabi sa il consumi, dar te poti servi cu cateva lingurite daca vrei, pentru ca este prea bun. Trece puree-ul astfel obtinut printr-o sita, ca sa elimini semintele.
• Imparte frisca in 4 boluri potrivite ca marime. Toarna deasupra jumatate din cantitatea de puree. Amesteca cu grija ca sa ai acel efect marmorat dar nu exagerat ca sa nu se combine prea mult. Pune deasupra jumatate din cantitatea de ciocolata.
• Pune apoi restul de frisca in boluri. Orneaza cu puree de zmeura si ciocolata, restul de zmeura fructe si frunzele de menta si serveste imediat.
• Poti face un desert mai mare, intr-un singur bol, in loc de 4 boluri mai mici si procedezi la fel ca mai sus. Efectul si gustul vor fi aceleasi.

Pofta buna!

Interesant

Am facut o pauza cam mare de la ultima mea postare de reteta dar am o scuza (care acuza, evident! ;)). Am inceput sesiunea si nu am starea necesara sa scriu zilnic dar cand o fac, constat ca regret ca nu am facut-o mai devreme, pentru ca imi face bine. Ultima reteta era de porc si am zis sa ma tin pe firul asta, daca tot am umblat la dosarul cu retete de carne de porc. Si am gasit o reteta delicioasa si interesanta in acelasi timp, un mix la care putini se gandesc. Porc cu portocale. Da, exact ce ai citit. Porc cu portocale. Ca de obicei, si reteta asta are o poveste in spate. Intr-o zi oarecare de acum cativa ani, la Londra, am dat peste ea intr-o carte scrisa de Anne Ager “Cooking in a Hurry”, aparuta in 1980. Numai titlul cartii si mi-a placut din start. Pentru ca de mult ori ma grabesc si mai ales nu imi place sa stau ore intregi in bucatarie. Cu cat e mai usor si mai repede, cu atat mai bine. Asa zic eu, dar cand gasesc o reteta complicata ador s-o migalesc. Deci, dupa titlul, am zis: iata o carte inteleapta si care trebuie folosita, macar o data. Rasfoind-o, aceasta reteta mi-a atras atentia, prin neobisnuitul ei. Iti dai seama ca nu asociasem niciodata pana atunci fructe cu carne. Asa ca m-am decis sa o gatesc, neaparat. Ce mi-a mai placut la ea e ca o poti prepara cu o zi inainte si o poti lasa la frigider ca sa o continui a doua zi cand nu mai ai altceva de facut decat s-o bagi in cuptor. Si uite asa ca ai scapat de munca pe o zi. Genial, nu?

Porc inabusit in sos de portocale

Timp de preparare in avans: 45 minute

Timp de gatit: 40 minute

Ingrediente:

• 2 cepe medii, tocate marunt
• 3 linguri ulei
• 500 g filet de porc, taiat cubulete si dat prin faina
• 300 ml suc natural de portocale (fa-l casa din portocale sau ia unul de calitate, cu pulpa, din comert)
• 150 ml supa de pui (strecurata evident sau apa daca nu ai)
• 225 g morcovi, razuiti
• putina scortisoara
• sare
• piper proaspat macinat (sau gata macinat)
• 2 portocale, feliate si fara pielita aceea subtire, pe cate se poate
• 150 ml smantana
• 2 linguri de nuci maruntite

Preparare:

• Prajeste ceapa tocata in ulei cca 3 minute la foc mic. Adauga cubuletele de carne de porc, date prin faina si lasa-le la foc mediu, pana se rumenesc.
• Adauga pe rand sucul de portocale si apoi supa de pui. Lasa sa fiarba totul si apoi pune morcovii, scortisoara, sarea si piperul. Acopera si lasa la foc mic pentru 30 minute.
• Adauga portocalele, smantana si nucile, opreste focul si lasa sa se raceasca.
• Muta totul intr-o caserola sau intr-un vas termorezistent si lasa mancarea sa se raceasca intai. Acopera cu capac si pune-o in frigider peste noapte. Daca cumva vrei sa mamanci in aceeasi zi, sari peste momentul asta.
• A doua zi, pune caserola acoperita in cuportul pre-incalzit la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz.

Pofta buna!

PS: de ce mi se face foame scriind despre mancarea asta?

Cheesecake Anyone?

Vine vara. S-ar putea sa ma gaseasca la mare, s-ar putea sa nu. Partea buna e ca fiind nascuta la mare, nu sufar dupa ea, daca nu o vad un timp. Dar si cand mi se face dor de ea, nu e prea usor. Imi amintesc pe vremea cand eram la Londra. Ma apuca uneori un dor, ca trebuia sa fac ceva. Rapid. Asta imi aminteste de rabdarea la zodii. La berbec era ceva de genul: ACUM! 😉 Cam asa si la mine, chiar daca nu sunt berbec. De fapt, e valabil pentru toata lumea: cand nu mai ai rabdare, nu ai si pace. Depinde cum controlezi totul. Uneori reusesti. Alteori nu.

Ca sa vad marea aveam un substitut care functiona foarte bine pentru mine: Tamisa. O luam pe jos de la podul Chelsea si pana la Podul Londrei nu ma opream, cateodata. Mergeam pe o parte si ma intorceam pe cealalta. Si Tamisa mirosea a mare. Poate era o iluzie olfactiva, dar mirosea a scoici si alge si mare. Simteam ca sunt la malul ei. Si imi trecea dorul. Cand era si vremea frumoasa, era o incantare sa mergi pe Thames Path cum numesc londonezii promenada, frumos amenajata, cu multe semne ca sa nu cumva sa te ratacesti, si foarte sigura. Nu stiu de ce, dar la Londra m-am simtit mult mai sigura, la orice ora, chiar singura fiind, decat in Constanta de exemplu, unde chiar cu cineva fiind, nu m-as aventura oriunde. Si cand spun asta, ma refer de exemplu la zona pensinsulei, care este dupa parerea mea, o zona intens turistica, dar care este in acelasi cam nesigura. Sa raman la Londra, orasul meu de suflet, in care imi place totul, pana si ceata si ploaia lor nesuferita. Am invatat in timp sa imi placa. Pentru ca mi-a fost bine. 🙂

Acolo am luat cunostinta prima data cu celebra lor prajitura cu branza sau cheesecake. Am mancat si cumparata dar am invatat sa o fac in casa. Ce buna poate fi! Pana nu am mancat, habar nu aveam. Am facut tot felul de cheesecake, de la cel traditional pana la cel rece, facut cu diferite umpluturi. Trebuie sa spun ca preferatul meu a ramas cheesecake de capsuni. Ce mi-a mai placut la el este faptul ca din cauza gelatiniei, seamana cu o sarlota. Si mie sarlota imi place foarte mult. Asa ca m-am alintat. Iese un tort mare si frumos, cu o culoare roz si un gust de te lingi pe degete. As manca tot timpul. Din aceasta cauza, am facut des aceasta prajitura. Iar vara este nemaipomenita, racoroasa, usoara, hranitoare datorita branzei si eleganta. Ca arata superb pe farfurie. Nu trebuie decat sa iti faci lista cu ingrediente, sa pleci la cumparaturi si apoi sa te apuci de treaba. Daca nu speli tu vasele murdare dupa aceea, e un bonus deja. 😉 Pentru ca nu vreau sa te sperii, dar se vor murdari destule. Dar ce conteaza cand vei gusta delicatesa? 😉

Mai jos va fi in principal reteta de capsuni dar ea se poate aplica pentru multe alte fructe tropicale. Voi face adaugarile (conf. dex) necesare si ramane sa te decizi ce vrei sa faci intai. In functie de gradul de apa din fiecare fruct, asteapta-te ca uneori desertul sa fie de o consistenta mai moale, alteori mai tare. Dar de aromat si gustos, sa nu te indoiesti niciodata. Trust me!

Cheesecake de capsuni

Ingrediente:

• 75 g unt (deja stii, unt de 80-82% grasime, respecta-te cu ceva de calitate, te rog frumos)
• 175 g biscuiti digestivi, cu ciocolata, zdrobiti (de asta ai robot, pune-l la treaba)
• 50 g nuca de cocos
• 250 g capsuni (sau 2 mango medii, sau 3 banane medii sau 5 kiwi, sau din toate cate una la un loc, pentru o o salata, dupa parerea mea, foarte colorata si delicioasa)
• 150 ml fresh de portocale (stii, portocale proaspat  stoarse)
• 30 ml (2 linguri) gelatina
• 350 g branza gen Philadelphia (de obicei pun 2 pachete mari de Philadelphia si gata)
• 100 g zahar caster sau fin
• 2 oua, albusuri separat de galbenusuri
• 20 ml (2 linguri) suc de lamaie (dintr-o lamaie stoarsa, nu te pacali)
• 300 ml smantana grasa (nu e dupa mine acum, asa zice reteta, double cream)
• 3 capsuni (3 kiwi- optional), pentru decorat

Preparare:

• Alege un vas de yena oval sau rotund, mare sau o forma de tort mare pe care sa pui o hartie de copt.
• Topeste untul intr-o tigaie si adauga biscuitii zdrobiti cu nuca de cocos. Daca nu iti place nuca de cocos, o poti omite. Amesteca bine pana se imbiba cu unt compozitia si rastoarn-o in vas sau forma de tort, uniformizeaza si pune-o la rece  pentru 30 de minute.
• Spala capsunile, pastreaza 3 pentru decorat, si restul pune-le in blender. Nu le face supa, doar cat sa se marunteasca. La fel poti proceda cu alte fructe. Daca nu ai robot sau blender, pune mana pe cutit si fuculita sau tel, taie-le marunt si apoi piseaza-le.  Simplu ca buna ziua.
• Pune sucul de portocale intr-un bol, adauga gelatina, lasa sa se inmoaie putin si apoi topeste-o la bain marin sau mai pe romaneste spus, pune bolul deasupra unui vas mai mare cu apa fierbinte pe aragaz si amesteca pana se topeste. Las-o sa se raceasca 5 minute.
• Intr-un alt vas amesteca cu mixerul branza moale cu zaharul, pana se inmoaie, apoi adauga galbenusurile si sucul de lamaie (stiu, e delicioasa, deci hai, gusta, dar nu prea mult). Adauga capsunile (sau celelalte fructe) si gelatina topita. Yummy!
• Intr-un alt vas (te-am avertizat de vase) bate smantana si apoi pune-o in amestecul de mai sus (stiu, acum chiar ca ai manca-o dar nu te grabi).
• In inca alt vas 😉 bate albusurile pana se fac spuma si incorporeaza-le in amestecul cu branza. Rastoarna totul in vasul de yena sau forma de tort si lasa compozitia la frigider cel putin 3-4 ore sau pana se intareste. Eu as prefera sa o las  la rece peste noapte, asa sunt absolut sigura ca se intareste. Si ca sa ma joc, dupa ce rastorn compozitia, imi bag degetul in bol si curat totul (partea mea preferata). Ca sa nu las nici un rest din crema asta dulce si aromata sa se piarda. 😉 Daca ai copii, ai grija sa lasi mai mult, e o placere pentru ei. Supravegheaza-i la maini doar. Nu ma lua in seama, partea asta e doar pentru copii. Interzis adultilor responsabili, maturi si cu probleme pe cap.
• Cand vei servi, in cazul in care ai cheesecake in forma de tort, e momentul sa o dai la o parte si voilà! Iata tortul. Daca nu, ramane in vasul de yena. Decoreaza cu capsuni feliate sau kiwi.

Pofta buna!