Tag Archives: superioritate

Opinie


Din start afirm ca pot gresi si ca nu detin adevarul absolut. Eu singura ma pun sub semnul intrebarii pentru ca asa raman deschisa. Insa se intampla uneori sa trebuiasca sa imi dau cu parerea, ceruta. Persoana care ma intreaba are sentimentul ca nu greseste si ca merita mult mai mult decat primeste. Si vrea sa auda poate o validare a acestei pareri de sine. Eu il numesc misecuvinism, descrie foarte bine comportamentul.

Sunt pusa sa spun care din cele doua alegeri in urma unui concurs este mai buna, pentru ca persoana in cauza considera ca merita primul loc. Insa vad ambele lucrari. Ca sa alegi, implica foarte mult subiectivism. Uneori castiga pe merit cineva, alteori, altcineva pierde in ciuda faptului ca lucrarea sa e mai buna. Insa eu am invatat de mica, ca nu conteaza asta. Fac o mica paranteza aici si revin la intamplarea care ma determina acum sa scriu postarea. Deci, eu nu am luat niciodata premiul 1 cu coronita. Invatatoarea mea avea clar favoriti si mai ales o favorita. Dumnezeu sa o ierte, ca a nedreptatit la greu! M-a durut la acel moment insa mama ne spunea ca nu conteaza daca avem sau nu coronita, oricand ne putem face singure, si asta se intampla in fiecare vara in tabara la munte, unde culegeam si impleteam coronite din margarete. Si ne bucuram simplu. Imi placea la nebunie sa le fac, invatasem cu ata sau mai ales cand nu o aveam, in drumetie, cu firul ierbii. Si acum am poze cu coronita. De atunci imi plac foarte mult margaretele de munte.

Si uite-asa mi-a trecut supararea ca nu am primit ce meritam, mai ales ca in clasa I chiar meritam si eu o coronita. Singura coronita pentru ca stiu ca dupa aceea nu am mai invatat de premiul 1. Inchei paranteza.

Vad eu ambele lucrari. Ambele sunt foarte diferite insa munca din spatele fiecareia este imensa. Este greu de ales si totusi cineva trebuie sa aleaga. Bine ca nu am fost eu. Insa acum a trebuit sa aleg cumva si am simtit eu ca vroia sa ii spun ca ea merita premiul 1 mai mult decat cealalta persoana. Stii cum e, mai ales cand ti se spune ca vrea o parere. Apoi aude ceva ce nu ii convine pentru ca nu pot sa mint. Am spus ca e greu de ales, ambele lucrari sunt foarte complexe. Pana si mie imi e greu sa aleg, pentru ca am vazut munca din spate. Si incepe cu descrierea muncii si cu acel hint, daca intelegi ce vreau sa spun. Pe mine asta ma enerveaza pentru ca nu vad si eu un om multumit si recunoscator. Nici eu nu sunt. Tot timpul exista ceva de comentat si negat, ca asa si pe dincolo, totul e nedrept. Insa la un concurs este cel mai toxic sa mergi pe premisa ca vrei sa castigi. Bucura-te de drum. E un concurs, for God’s sake, nu e ceva de viata si de moarte. Poftim acum, bucura-te de orice, ca si asa nu prea avem multe. Pe bune acum! Si nemultumitului i se ia darul. Imi pare rau.

Imi pare rau ca nu a auzit ceea ce credea ca ii voi spune. Insa e parerea mea si mi-o mentin. Si simt ca s-a suparat. Chiar daca nu recunoaste. Ce e asa de greu sa spui, da, poate ai si tu dreptate. Pana la urma si cealalta lucrare este complexa, recunoaste munca din spatele ei, cu gratie, si multumeste. Greu cu oamenii, cand orgoliul e mai mare decat casa.

Imi pare rau pentru ca am dezamagit-o insa m-as dezamagi pe mine daca nu as spune cum e. Plus ca e persoana care spune ca poti sa ii spui in fata ca nu se supara. Si exact astfel de persoane sunt de fapt cele care, daca le spui ceva ce nu le convine, se supara. De ce or mai zice unii sa fii sincer cu ei cand simti foarte clar ca nu le convine, e un mister pentru mine. Afiseaza asa un aer de superioritate si sentimentul ca tu gresesti spunand ceea ce simti! Proiectie la maxim! Greu.

PS: ca reminder pentru vesnica nemultumire, pun aici poezia “Multumesc” gasita pe linkedn, care pe mine ma ajuta sa nu mai fiu asa. Chiar daca postarea este pentru altcineva, care culmea, stie, insa ce te faci cu practica. Recunostinta este un muschi ce trebuie exersat. Go for it!

Elena G

Despre superioritate


Nu ma trata cu superioritate. E urat. Comportamentul tau spune mai mult despre tine. Si eu nu mai vreau.

โ€œNu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatateaโ€ Beethoven.

Fapta โ€˜bunaโ€™


M-am saturat de omul care vrea sa faca ‘bine’. Care se baga cu bocancii in viata ceilulalt ca stie el/ ea mai bine. Serios? Dar m-ai intrebat daca vreau? Daca e frumos ceea ce faci? De unde stii daca binele tau e si al meu? Incalci liberul arbitru ca stii tu mai bine. Dar ce, esti Dumnezeu? Asa superior/ oara superior si perfect/a esti? Da, poti sa imi arati unde gresesc si de ce dar nu ma poti obliga. Plus ca s-ar putea totusi sa te inseli amarnic. Respecta-mi individualitatea si libertatea. Nu esti in locul meu si nu ai cum sa stii. Si daca tot vrei sa faci “bine”, de ce vii cu franturi de informatie? De ce lasi pe ultima suta de metri? De asa “bine” ma lipsesc. De ce nu faci bine si sa taci? De ce scoti ochii? Si tot tu arati cu degetul? Ia vezi, cate degete arata spre tine? Hm, ma gandeam eu. Dar e mai usor, imatur, neasumat si egoist sa vezi paiul din ochiul celuilalt. Si ma mai gandeam eu, daca tot faci pe victima ca ai vrut sa faci “bine”, ia schimba locul? Iti mai place? Evident ca nu, dar e mai usor sa blamezi. De obicei, pana nu ti se intampla si tie, zici asa cu nonsalanta: dar ce am facut? Eu am vrut sa fac un bine!! Si iti mai si ceri apoi iertare. Manipulare curata si egocentrism pur. Ma intreb si eu asa, cand se intoarce roata, iti mai place sa ti se faca fapte “bune” de catre alti “superiori” si “bine” intentionati care stiu ei mai bine pentru tine? Cata ipocrizie!

Vai, ce m-am enervat! Faza e ca ma tine ceva dar macar ma mai racoresc un pic. Oricum trece dar ce naiba am invatat? Ca alta data o sa ma feresc de toti oamenii astia “buni”. Nu imi mai trebuie. La naiba, macar sa fac eu greselile mele dar nu veni tu sa ma “indrepti” pentru ca nu ai ce. Suntem aici ca sa invatam. Nu esti tu peste nimeni. Ba, daca iau totul la bani marunti, s-ar putea sa gasesc destule dar ma abtin. Zicea o cunostinta ca prefera pacea in locul razboiului. Ei bine, eu acum vreau razboi. Macar aici, pe blogul meu. :))