Tag Archives: tata

Un fenomen interesant πŸ€­


Nu stiu cum se face dar de cate ori fac paine la Constanta, iese mai buna. Sau asa consider eu. Am cautat diverse explicatii, ca e aerul mai uscat, mai sarat, e marea, poate apa de la robinet ( da, sunt printre ciudatii si rarii, probabil, care inca bea apa de la robinet, dar nu stii ce apa buna de la cismea este in Tomis Nord dar si in Bucuresti in zona in care stau, si uite ca n-am murit 🀭), poate drojdia, poate lumina soarelui in bucatarie, care ajuta altfel cresterea aluatului, am luat la rand totul si tot nu stiu de ce painea iese mai buna. Apoi, daca tot a venit tata la Bucuresti, de ziua mea, iar am facut paine si minune, a iesit bine. M-am declarat satisfacuta, cand am vazut ce repede si frumos a crescut aluatul, apoi ce bine arata dupa coacere, pufoasa. Si mi-am dat seama ca de fapt, chiar e datorita lui tata. Si i-am si zis: β€œacum imi dau seama ca atunci cand esti tu, painea iese cum trebuie, frumoasa si buna si gustoasa. Cand nu esti tu, nu e aceeasi paine, ma enerveaza!”

Mai ales ca aveam impresia ca la Bucuresti nu iese pentru ca nu e acelasi aer, aceeasi apa, etc. Dar uite ca a venit tata si painea nu a tinut cont de oras. Asa ca de acum incolo o sa fac intotdeauna paine cand e tata cu mine. Iar cand nu este, adica de cele mai multe ori, oricum fac paine, dar o sa o urmaresc ca pe hotii de cai, sa vad ca iar nu e ceva ok si sa ma repet, ca nu e tata. 🀭

Elena G

PS: Tata are o vorba, ca daca faci mancare si pui dragoste, nu are cum sa nu iasa. Eu chiar pun dar painea nu stiu ce are. Cateodata nu iese cum as vrea eu. Dar ma bucur ca atunci cand dau, place. Si asta e, folks!

Ceva marunt marunt


Titlul ar fi fost super daca se micsorau literele dar nu merge, domle, nu merge. 😁

Asa. Am descoperit de cativa ani Sudoku. Mi se pare un joc foarte tare si bun si imi place foarte mult. L-am jucat o perioada destul de des si devenisem bunicica. Apoi l-am lasat pentru ca nu prea aveam timp. Insa la drum lung, daca nu am o carte, completez cu placere un Sudoku. Si cand ma duc la mare. La tata, cand nu am ce face, iau ziarele lui si ma joc. El face integramele dar Sudoku nu il atrage asa ca ma asez la masa sau in pat si incep cu numerele. Dar ce te faci cand iti trimite un pachet de Craciun? Si printre de-ale gurii, care oricum sunt prea multe pentru mine, gasesti ceva ciudat?

Trebuind sa impart pachetul in doua parti ca sa il car mai usor acasa, iau un fisic aranjat, de ziare taiate si il pun in rucsac. Chiar ma gandeam, ce o fi cu hartiile astea, ca nu mi-am dat seama. Statusem o ora afara ca a intarziat cursa din Constanta, din cauza traficului din Bucuresti. Nu stiam cum sa le impart mai repede dar tot le-am remarcat. Cand ajung acasa, incep sa despachetez. Nici cand le-am pus pe masa nu am realizat. Cand toate erau asezate, inghesuite prin congelator, frigider si camara, raman hartiile taiate si aranjate asa frumos. Cat pe ce sa le arunc. Ele nu impachetau nimic, erau doar asa. Cand le desfac, observ formele geometrice care se cheama patrate, cu numere. Tata taiase din ziare jocurile Sudoku ca sa mi le trimita mie. Stia ca imi plac. Nu m-au impresionat nici carnatii, nici cascavalul, nici gemul de casa, nici soricul si slana cum m-a impresionat fisicul asta cu Sudoku. Atentia asta la detalii ma emotioneaza pentru ca mi se intampla rar. Ca sa mai fie un cadou dragut. Multumesc pentru tot. 🎁❣️

Elena G

La multi ani, tata!


Vezi tu, acum multi, multi ani, in viata mea exista tata insa era, si nu cred ca s-a schimbat neaparat prea mult, mai mult o nebuloasa. Un fel de cometa care aparea si disparea. Era mai mult cu numele. Prezenta permanenta si importanta erau rezervate pentru mama. Ea taia si conducea. Si credeam ca asa e bine. Pana la un punct, mama e importanta insa tatal, daca nu isi joaca rolul potrivit, poate priva copiii din familie de multe lucruri care ii vor afecta toata viata. Bun, nu e bine cum credeam, acum stiu mai bine ca ambii parinti trebuie sa contribuie, intr-un mod armonios si echilibrat la cresterea si educarea unui copil. E un fel de dans frumos pe care trebuie sa il faca cei doi ca eu, ca si copil al lor, sa ma uit cu uimire si admiratie, cu bucurie la ei si sa ma ajute, sa ma sprijine, sa ma ghideze si sa imi fie ca exemplu de “asa da”. Dansul lor nu a fost dans, poate la inceput. Apoi a devenit ceva chinuitor de privit si trait. Pana cand nu a mai fost nici un dans.

Acum fiecare danseaza separat si iata ca azi, dupa atatea texte despre ziua mamei, pe care o tot celebram incepand cu 1, 8 Martie, ziua ei de nastere, a venit si ziua lui de nastere. Daca tot i-am dedicat mamei atatea, a venit momentul sa echilibrez balanta si sa scriu azi despre ziua lui. S-a nascut intr-o zi de 18, in prima luna de toamna. Si-a facut o familie, ca asa scrie la carte, a facut copii si iata ca s-a inscris in normalitatea societatii si a bifat lucruri importante. Ca s-a dovedit un sot, un tata, un barbat asa cum ar trebui sa fie, fiind implicata, spun ca a facut ce a stiut mai bine si a gresit iremediabil. Pot spune ca mi-am vazut parintii asa cum sunt, plin de defecte, mai tarziu. Parafrazand spusele unei colege, mi s-a ridicat valul de pe ochi. Si prima reactie a fost cumplita. Am trecut prin toate starile prin care trece cineva care a vazut realitatea si nu ceea ce vroiam eu sa vad la parinti. Si pentru ca e ziua lui tata, trecand timpul si acceptandu-l, l-am vazut ca un barbat care nu e chiar asa de rau precum mi-a fost zugravit de mama, l-am vazut cu neputintele, incapatanarile, nebuniile, lipsa de educatie in multe privinte si mai ales privind o relatie care se rasfrange si asupra mea insa una peste alta, vad si partile lui bune. Este mai relaxat ca mama, care e o stresata, este laid-back cum se zice, ofera intelegere in multe privinte, in multe lucruri nu se baga si chiar da dovada de empatie, gandeste cateodata ca mine, ceea ce e suprinzator pentru ca sa fiu sincera nu pot spune ca mi-am cunoscut asa bine tatal pana acum si ma trezesc sa seman cu el in anumite privinte,Β  are rabdare cateodata (acum stau si ma intreb, oare din cauza ca si-a invatat vreo lectie, ca imi aduc aminte ca nu era chiar asa, dar viata se intampla), stie sa gateasca si o face chiar bine, etc. Chiar are si calitati. Atata timp cat nu il stresezi foarte mult, e ok, iar daca il stresezi, sa te fereasca Dumnezeu. Am invatat sa evit cu gratie multe lucruri, asta dupa ce i-am spus ce am simtit cand am simtit sa fac asta. Insa trecutul la un moment dat devine prea mult pentru a fi retrait. Nu il putem schimba insa mi-am redescoperit tatal cu bune si cu rele. Pe cele bune i le recunosc, pe cele rele, ei bine, nu stiu daca in alt rol decat de cel de fiica, i le-as trece cu vederea. De fapt nu i le trec cu vederea ci ii mai fac observatie insa imi dau seama ca nu il pot schimba, doar el o poate face. In ritmul propriu. Insa este un suflet aici pe pamant si azi e ziua lui. Plus ca azi face o varsta rotunda. Sa fiu sincera, arata mai batran ca mama cu mult, cu toate ca au varste apropiate, insa nu arata de varsta pe care o are. Se tine bine. De ziua lui, a carui suma este egala cu ziua mea de nastere,Β  imi doresc sa fie sanatos, pe picioare. Cu mintea limpede. Sa nu depinda de nimeni pana in ultima clipa pentru ca e mai bine. Acum, cum o vrea si Dumnezeu. Sa isi ia o data telefonul acela mai bun, ca se tot chinuie cu un jaf si tot amana si nu inteleg de ce. Sa mai arunce din vechituri. Sa calatoreasca mai mult ca nu inteleg de ce a asteptat varsta pensionarii ca sa iasa din casa. O putea face si inainte dar incapatanarea, domnule. Sa fie fericit in ceea ce face si linistit. Sa accepte ceea ce nu poate schimba si poate, macar un pic, sa se mai schimbe in mai mult bine. Adica sa se intelepteasca cu varsta, ca asa se spune, cand esti batran esti mai intelept. Evident ca nu e chiar asa, insa totusi experienta de viata isi spune cuvantul.

La multi ani, tata! πŸ™‚

Elena G