Tag Archives: toamna

Ploaie in casa


Azi a plouat. Ca intr-o zi obisnuita de toamna. Apoi s-a potolit un pic si auzeam picaturile din ce in ce mai rar. Dar asa cum eram eu asezata la calculator, cu o ureche auzeam picaturi de afara si cu cealalta auzeam dinauntru. Era tare ciudat, cum sa picure inauntru? Ma gandeam ca poate nu aud eu bine, ca o fi vreo iluzie auditiva.

Doar ca picaturile se auzeau destul de tare si nu, nu venea zgomot de afara. Nu s-ar fi auzit asa bine. Asa ca incep o mica munca de detectiv. Ma uit eu prin sufragerie, ma iau dupa zgomot si ma apropii. Ca in jocul acela, foc si apa. Si vad ca picura de sus pe covor si pe inca ceva ce am langa perete, un obiect pedepsit pentru ca nu e loc sa fie desfacut. Mda, sunt inundata. M-am speriat. E un inceput pentru ca nu am mai patit niciodata asta. Asa ca o sun pe presedinta de bloc si ii spun ca ploua la mine in casa. Si cand ii explic locatia, ma intorc deodata si vad pe celalalt perete ditamai pata. Stii ce ma nedumerea? In zona in care ploua nu e nici o teava, nu e calorifer, nu e langa fereastra. Nu are nici o treaba. Si cu toate astea, in coltul sufrageriei cu usa, sus, se intindeau lenese niste pete umede, care trecusera si in hol si in peretele de la bucatarie, comun cu cel de la sufragerie.

Asa ca o invit intr-o vizita de curtoazie pe presedinta sa vada minunea, sa ne intreb ambele de unde vine si descopar ca ploua si in coltul din dreapta al ferestrei, tamam opusul coltului inundat. Inseamna ca e de la calorifer, ca tot le-au umplut azi cu apa pentru verificare. Dar de la un colt la altul, mai rar asa ceva. Pornim sa elucidam misterul si ajungem la vecinul de deasupra mea. Vecin care e cam plecat si are cheia la un alt vecin. :)) Intram si ce sa vezi: un covor superb din lana, plutea pe o mare cam murdara de apa. Se fisurase teava de jos a caloriferului si curgea asa, ca un izvoras, de ceva vreme, avand in vedere cantitatea de apa. Numai ca podeaua e cam in panta si s-a dus apa in coltul cu usa. Asa se explica de ce picura la mine intr-un loc care nu ar fi trebuie sa fie ud.

Din pacate, vecinul cu cheia e batran asa ca ne-am descurcat cum am putut si cca o ora si jumatate, presedinta si cu mine am pus mana pe galeti, prosoape si am adunat apa. Eram leoarca. Sunt anuntati cei cu agentul termic asa ca ajunge unul sa opreasca si sa goleasca tot sistemul din bloc. Apoi, un pic mai tarziu ajunge si un instalator. Maine sper sa se repare si eu astept sa se usuce peretii. Bine ca am fost acasa si am vazut la timp. Altfel cine stie ce priveliste ma astepta cand deschideam usa. Mai teama mi-a fost sa nu ajunga la instalatia electrica pentru ca atunci cum mai scriam eu povestea? :))

Asta imi aduce aminte de un banc care a circulat mai demult pe fb:

Wikipedia: – Eu ştiu totul!
Google: – Eu am de toate!
Facebook: – Eu ştiu pe toată lumea!
Internet: – Fără mine nu aveţi valoare!
ENEL: – Serios?

Elena G

Inceput


Inceput de toamna, inceput de scoala, inceput si pentru mine. Tare mult imi place inceputul. Ma entuziasmez ca un copil. E amestecul acesta de emotie, asteptare, proiectie, o noua sansa de a o lua de la capat. Nu stiu ce va fi, cum va fi, cat va dura insa azi incep si sper din toata inima sa tina. Bine-nteles ca tine si de mine dar nu numai. But let it come!

Elena G

Fructul care se inroseste cand il gatesti


Buna tuturor. Cautand prin retetele mele adunate de peste tot, am dat acum peste o reteta care se potriveste perfect cu toamna. De ce? Pentru ca e cu gutui. E un desert delicios si parfumat. Si pentru ca are aceste calitati, nu se face prea rapid. Tot ce e bun cere si ceva efort sau asteptare. Rabdare sa ai, ca merita tot timpul pierdut. Poate parea aiurea dar crede-ma pe cuvant. Vorbesc din experienta. Am gatit desertul acesta. Culmea e ca de data asta nu e un desert gatit undeva, departe (e iubirea mea) ci acasa, la mama si la tata. Acum cativa ani proaspat venita din Londra, vroiam sa ma mandresc cu talentul meu de bucatar si incercam sa ii uimesc pe toti cu mancarea pregatita. Ca de obicei, parerile au fost impartite. Partea buna e ca au fost ca mai multe aprecieri decat comentarii, asta ca sa imi mangai ego-ul care primise numai aprecieri peste hotare.  Dar stiu ca nu pot multumi pe toata lumea. Imi doresc totusi sa te impresionez cu aceasta reteta deosebita acum. Parerea mea e ca un desert mai aromat si mai delicios ca acesta nu exista. Cand ma gandesc ca e ceva atat de simplu, nu imi vine sa cred. Sper sa iti placa gutuile ca fruct, altfel poti sa il pregatesti pentru altcineva. Vezi tu cum faci. Acum, ai timp cca 5-7 ore la dispozitie? Si vrei sa iti parfumezi casa in mod natural. Bun…deschide toate usile, sortul pe tine si la bucatarie. Vei sta putin in ea, nu te ingrijora dar nu ai voie sa pleci de acasa pana cand nu scoti gutuile din cuptor. Spor la treaba! Era sa uit: prezint aici o combinatie de 2 retete luate de pe net, sursa: spiced quinces si Paula Wolfert’s Slow-Baked Quince. Paula Wolfert numeste atat de frumos gutuia, “fructul care se inroseste cand il gatesti”, in traducere libera. Si asta pentru ca cine gusta asa ceva se indragosteste pe loc. So they say! 🙂

Gutui aromate, care rosesc cand le gatesti

4 portii

Ingrediente:

  • 2 gutui medii
  • 375 ml vin rosu
  • 1 betisor scortisoara
  • 150 g zahar
  • 1 bucata cuisor (singularul cuisoarelor 😉 )
  • 1 mar
  • 1 1/2 lingura suc lamaie

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 120 °C/ 250˚F.
  • Curata gutuile si taie-le in jumatate. Cu un cutit ascutit si cu foaaaarte mare grija scoate cotorul. Pastreaza cojile.
  • Intr-un vas pentru cuptor, de preferat cu capac combina vinul (daca nu vrei sa gatesti cu vin, pune apa) cu mirodeniile si zaharul. Amesteca bine pentru a dizolva zaharul.
  • Pune in vas jumatatile de gutuie cu fata in jos, apoi restul de coji. Tot acum curata maru si da-l prin razatoare deasupra gutuilor. Rolul lui este sa nu lase gutuile sa se usuce in timp ce se coc.
  • Acopera cu capac sau cu coala de copt (folia de aluminiu nu se recomanda) si lasa la cuptorul incins cca 5-7 ore, pana cand gutuile se inmoaie si capata culoarea purpurie.
  • Aranjeaza-le frumos in farfurii, pune peste ele sosul rosu din tigaie si serveste-le cu smantana, inghetata de vanilie, iaurt gras sau doar asa simplu. De gustibus.
  • Acum inchide ochii si savureaza impreuna cu cineva drag. Te-ai indragostit?

Pofta buna!

A venit toamna!


Bine ai venit, toamna! Tu, care esti atat de romantica si colorata, ma inmoi cu soarele tau cald si vantul usor racoros. Imi aduc aminte acum de “Emotiile de toamna” ale lui Alifantis si multe poezii care te descriu asa frumos. Mi-e greu sa te cuprind toata in cuvinte, dar te simt pana in suflet. Ai o dulceata si o tristete anume, o nostalgie si un parfum numai al tau, unic.

Esti prietena speciala a indragostitilor. Pictezi atat de frumos natura, scoti copiii din case si ii trimiti la scoala, aduni castane si mangai racorind oamenii sleiti de atata soare dogorator de vara. Imi placi in mod deosebit, toamna!

Poezia pe care tu ai inspirat-o lui George Toparceanu ti-o dedic si trimit pe cei care vor sa te respire aici.

Emotie de toamna


A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva… (Nichita Stanescu) 🙂