Dulciurile din ghetute

Mi-a placut o gluma de fb care spune asa:

“Ghici ce era in ghetele mele la 6:30 dimineata?! Eram eu, plecam la serviciu…”

Eu nu m-am trezit chiar asa devreme, doar jumatate de ora mai incolo. Si gluma ramane adevarata in rest. :))

Ca oama, nu am asteptari si mi-am zis ca la mine a venit Mos Nicolae mai devreme. Cand primesc ceva special fara o ocazie anume, ci doar pentru ca atunci de nimereste, ma bucur si leg acel dar de o ocazie speciala cand probabil sau posibil sa nu apara nimic. (Ar trebui insa mi se intampla) Dar ma bucur de ce am, cand am. Asa am evitat sa mai pierd momente doar pentru ca nu se intampla la anumite date (cu toare ca ar fi frumos sa se intample si atunci, macar un pic). Asa, acum sa vedem ce am primit eu de la Sfantul Nicolae. I like to brag about it a little, indulge me. Este o zi deosebita si ma bucur.

Eu am primit de Sfantul Nicolae o excursie la Sibiu. Vara am avut timp liber si niste bani ramasi de la tata, cand a fost el darnic anul trecut, si mi-am oferit o calatorie. Imi doream Maramuresul insa depasea bugetul si am renuntat. Plus ca vroiam sa ma descurc singura si m-a speriat o doamna dintr-o excursie de o zi la bulgari cu ursii si distantele si lipsa curselor. Am zis ca prin paduri si sate ma descurc mai greu si chiar nu as vrea sa ma intalnesc cu ursul. Am facut asta candva. In oras, orice oras, in schimb, ma descurc ca pestele in apa. Nu imi trebuie decat o cazare decenta si o harta. Ce oras mi-am dorit sa vad? Fusesem la Sighisoara, insa la Sibiu nu am fost niciodata. Acum era o ocazie minunata. Am cautat o cazare ok, am gasit chiar in buricul targului, langa Podul Minciunilor. Mi-am luat un bilet dus-intors, mi-am facut o lista cu toate muzeele si locurile pe care mi-as dori sa le vad si am plecat. Au fost 5 zile de vis, cu mult soare si muuult mers pe jos. A meritat. Am vazut tot, mai putin Muzeul de Vanatoare, pentru ca era in renovare. Muzeul Astra m-a impresionat cat era de mare si am prins o zi asa de calda ca m-am topit efectiv. Acolo am stat de vorba cu preotul de la biserica veche si am aflat ca se fac case din lemn de catre meseriasi ai muzeului asa ca am luat cartea de vizita. Poate imi fac o casa din lemn, nu se stie niciodata. Gradina Zoologica e mica dar ingrijita si atat de ieftin biletul, ca nu mi-a venit sa cred.

Am batut parcurile toate, bisericile toate, zidurile si turnurile toate, muzeele, care imi plac oricum, sunt primele pe lista cand ajung intr-un loc nou si am stat de vorba cu cativa oameni. Mi-am luat afine din piata si am venit cu ele la Bucuresti. A iesit un gem de-li-cios. Mi-am dorit salamul meu preferat, de Sibiu, insa, ghinion, nu mai era la magazinul fabricii. Si m-am plimbat de dimineata pana seara. Ce mi-a mai placut a fost atmosfera relaxata din piete, cu terase cochete in care se auzea seara muzica life, de toate genurile dar nu stiu cum se canta ca nu erau amestecate si nici sa iti sparga timpanul. Mi-am propus sa vad biserica de la Biertan si Castelul de lut Valea Zanelor insa mi-am dat seama ca nu am nici o sansa. Nu exista tren si nu exista curse. Am incercat, am vorbit cu cineva insa nu mi-a iesit. Dar am ajuns la Medias, locul acela de unde fiecare familie, cred, are cristal in casa. Acum din pacate nu se mai fabrica insa oraselul este placut si e un fel de Sibiu mic-mic. Acolo am mancat un cremsnit delicios, in singura cofetarie a orasului, cred. Si am vazut toata fortificatia, intr-o plimbare frumoasa sub soarele de vara.

Revenind la Sibiu, totul e impresionant. Si frumos si bibilit. Este impietrit in timp din cauza centrului vechi. Cand ajung intr-un loc nou, cochetez cu ideea, ca o visatoare de sunt, de a trai acolo. Cum ar fi? Cred ca ar fi ok insa am nevoie de o siguranta financiara si emotionala pe care cu greu o gasesc. Nu ma vad mutandu-ma cu totul in alta parte asa, de nebuna. Ca iti trebuie nitica nebunie sa faci asta. Asa ca ramane un vis pe care sunt constienta ca nu il pot transforma in realitate. Mi-e bine unde sunt acum. Nu zic ca nu ar fi poate mai bine in alta parte. Insa nu in orice conditii.

Insa faptul ca am avut ocazia nesperata sa vad Sibiul, a fost un cadou minunat de la Mos Nicolae. Ce as mai putea sa spun despre el? Trebuie sa mergi sa il vezi, sigur iti va placea si tie, cel/ cea care citesti acum. Eu voi lasa acum cateva imagini sa vorbeasca. Noapte buna! Si La Multi Ani sarbatoritilor de azi! Sa va aduca si voua Sfantul Nicolae momente de neuitat si multe dulciuri!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pe urmele lui Sobieski

De multi ani am aceasta dorinta: in aceasta viata sa ajung daca nu in toate, macar in cateva capitale si orase importante ale Europei, chiar si cateva zile doar, gen city break. Bun, dorinta ca dorinta insa si cand devine realitate, fara sa fac mai nimic, ma bucur mai ceva ca un copil. A fost o surpriza totala ca anul acesta, in care nu imi propusesem sa ajung undeva anume, ci sa las timpul sa curga si sa raman deschisa la intamplari, sa fiu invitata la Varsovia. Din experienta am invatat ca atunci cand imi doresc ceva si nu imi iese, sa ma retrag atunci cand simt ca nu merge. Bine, asta dupa ce am incercat, ca sa nu am ce imi reprosa. Insa Dumnezeu stie mai bine si le aranjeaza altfel, tot spre binele meu. Vezi, o filosofie simpla si buna care te scuteste de dureri. Man proposes, God disposes.

Deci, reluand eu legatura cu o veeeeche prietena cunoscuta acum muuuuulti ani in Londra, ea fiind poloneza de origine, i-am scris de cateva ori. Cand e sa fie, este, ca nici eu nu stiu cum de a pastrat ea un numar de telefon de Anglia ca sa pot da de ea acum ceva ani, apoi am schimbat mail-uri si gata, prin mail nu prea ai cum sa mai pierzi pe cineva. Si dupa aproximativ 1 an si ceva, ma apuc sa ii scriu iar, sa vad ce mai face. Si ma trezesc cu invitatia de a veni in Varsovia. S-a potrivit foarte bine la ambele, eu cu vacanta, ea cu disponibilitatea. Asa ca mi-am luat bilet de avion si iata-ma intr-o tara si un oras nou. Daca nu aveam cazarea asigurata probabil ajungeam candva cu un citybreak si crede-ma ca dupa ce ajungi, in cca 3 zile cam vezi tot. Avea dreptate ea cand imi spunea ca il vezi repede.

Bine, de cum am stiut ca voi merge, am inceput cautarea pe net: youtube pentru invatarea unor cuvinte si familiarizarea cu o cultura si o limba noua, locuri de vizitat, zile cu intrare libera la muzee, stabilirea unui buget aproximativ si schimbarea unor lei in zloti, etc. In cazul in care ajungi si tu, cititorule, la polonezi, te poti inspira de aici cu niste info pe care ma straduiesc sa le structurez cat mai simplu. Pentru alte informatii, oricand poti consulta site-uri de profil, poti intreba prieteni si cunostinte care au ajuns acolo, etc.

Acum, iata lista mea cu obiective turistice (pe care mi-am printat-o si am luat-o cu mine, normal), lista in care am bifat ce am vazut, chiar daca uneori doar pe afara, din diverse motive. Le-am gasit in engleza foarte bine documentate si asa m-am gandit sa le postez si aici pe motivul ca acolo oricum tot in engleza te vei descurca – daca nu cumva stii poloneza:

• Warsaw Old Town(Stare Miasto and colloquially as Starówka) √
• Old Town Market Place, unde au loc spectacole in aer liber √
• The Royal Castle – la intrarea din Old Town, in Castle Square, fosta resedinta a conducatorilor – intrarea libera in fiecare miercuri, turul scurt √
• Castle Square cu coloana lui Sigismund √
• Łazienki Park impreuna cu statuia lui Chopin, si in care in fiecare duminica poti asculta in aer liber concerte de Chopin, primul la 12:00, al doilea la 16:00 √
• Chopin Monument din parcul Lazienki √
• Palace on the Isle din parcul Lazienki – intrarea libera in fiecare vineri √
• Ogród Botaniczny Uniwersytetu Warszawskiego lipita de parcul Lazienki, mai mica si apartinand de Universitatea din Varsovia √
• Museum of Hunting and Horsemanship din Parcul Lazienki
• Palace of Culture and Science, semanand izbitor cu Casa Presei Libere din Bucuresti, ca doar sunt facute in perioada comunista √
• Museum of King Jan III’s Palace at Wilanów, intrarea libera in fiecare joi √
• Fryderyk Chopin Museum, mai ales pentru melomani
• Copernicus Science Centre
• Nicolaus Copernicus Monument √
• POLIN Museum of the History of Polish Jews, pe locul ghetoului din timpul celui de-al doilea razboi mondial
• Saxon Garden, cel mai vechi vechi parc al orasului, si unul din primele parcuri publice ale lumii √
• Tomb of the Unknown Soldier, de la intrarea in Saxon Garden √
• The National Museum, intrarea libera in fiecare marti √
• City Zoological Garden
• St. John’s Archcathedral din Orasul Vechi √
• Multimedia Fountain Park unde, la fel ca si in Bucuresti si in alte orase care sunt preocupate de asa ceva, pe timpul verii, in fiecare week-end poti urmari un spectacol de lumini, culori si sunet minunat (anul acesta subiectul a fost legenda lui Wars si Sawa, despre infiintarea orasului – sunt mai multe variante oricum si e interesant sa descopar povesti noi, pentru ca imi plac mult povestile) √
• Presidential Palace √
• Warsaw Barbican √
• St. Anne’s Church √
• Maria Skłodowska-Curie Museum √
• Nożyk Synagogue √
• Pałac Belwederski √
• Polish Army Museum √
• Warsaw New Town √
• Ujazdów Park √
• Krasiński Palace
• The Dollhouse Museum
• Powsin Park cu gradina botanica a Academiei Poloneza de Stiinte

Am avut ocazia si sa ies din Varsovia asa ca adaug aici si cateva orase pe care le-am vizitat undeva in sud, la cca 200 km distanta de capitala: Ćmielów, Ostrowiec, Sandomierz, Święty Krzyż . Iti recomand sa iesi din oras daca stai mai multe zile si ai cazare sau iti permite bugetul, mergi la hotel/ motel, dupa preferinte si posibilitati. Fiecare si le stie pe ale sale. Am avut ocazia sa vad Polonia la tara si mi-a placut foarte mult.

Ce pot spune ca impresie a unui turist? In primul rand a fost o surpriza foarte frumoasa orasul Varsovia. Ma asteptam la ceva gen Bucuresti insa este departe de el. Pare mult mai mic, are doar 2 linii de metrou, este mult mai aerisit, curat pana peste poate, verde, linistit si are asa un aer de Transilvania! Poate din cauza cladirilor in stil imperial, poate oamenii mai linistiti si mai relaxati si mai inceti. Chiar vorbesc cu no in fata de multe ori si ma gandeam cand ii auzeam vorbind, daca nu de la ei or fi preluat cei din Ardeal stilul.

In schimb limba lor e teribila. M-am straduit din rasputeri sa invat cuvinte uzuale si tot nu am reusit sa le retin. Daca nu m-am tot uitat pe un site de expresii si google translate pentru un simplu multumesc sau buna ziua, etc!!! :)) Pur si simplu nu mi le aminteam. Iar cand am auzit ca pentru numeralul 2 au 22 de forme de exprimare, m-au lasat nervii. Noroc ca acolo majoritatea tinerilor cunosc engleza insa le este jena sa o vorbeasca. Dar una peste alta te descurci foarte bine. Orasul il poti face si la pas daca te tin picioarele. Eu m-am dus de multe ori cu autobuzul/ metroul pana in centru si m-am intors pe jos. Una din distantele lungi a fost de cca 2h:20′ din buricul targului pana la prietena mea acasa. O nimica toata. Vorba aceea: mersul pe jos face piciorul frumos.

Oricum, legat de Varsovia, imi place vorba lor cum ca toate cladirile sunt mai tinere ca parintii lor. Si aceasta pentru ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, razboi care a inceput la ei, dar nu din vina lor (pentru razboaie nu exista vina unei tari ci un ego al unor oameni care cred ca e ok sa ia viata altora, parerea mea, si care majoritatea se ascund si nu au habar ce inseamna realitatea dar raman in viata de multe ori ca sa vada unde a dus alegerea lor) Varsovia a fost 85% distrusa si refacuta aproape de la 0. Pe buna dreptate se mai numeste si Phoenix City. 

Si daca tot mergi acolo, sa ne conectam zic, ca altfel nu se poate. :)) O solutie foarte buna e ca in momentul cand ajungi, sa iti iei net si minute sau ce vrei tu, dar musai net sa fie. Cat mai mult, normal. Daca ai un abonament multumitor din tara, e super. Daca nu, din ce am cautat eu, mi-a placut oferta la T-mobile, unde cu 30 de zloti, am primit nelimitat in Polonia in orice retea si 10 gb, pentru o luna de zile, pe cartela. Pentru cat am stat eu, adica mult sub o luna, am fost multumita insa netul asta, fir-ar sa fie, se duce ca untul topit pe paine. Plus ca nu am gasit o solutie sa verific cat mai am, asa ca, parca ar fi stiut astia, exact in ultima zi am primit mesaj ca nu mai am net. Si l-am folosit, mai ales pe google maps. Ca asa m-am descurcat, cu telefonul in mana, ruta calculata si aratata. Dar la cat de des am revazut unele locuri, deja stiam orasul.

Ce mai poti face? Pai sa incerci bucataria poloneza, ca merita. De fapt, cand te duci intr-un loc nou asta e si farmecul, sa te adancesti cu totul in ce e acolo si mai ales sa degusti ce este traditional. Daca nu iti place, un mc, kfc, pizzerie gasesti iar un sandvici si o apa/ fruct in rucsac asa cum calatoresc eu, este mai mult decat suficient. Incearca celebrele pierogi, adica paste sau galuste umplute cu diverse umpluturi, chiar si fructe, inghetata la orice pas, cum sunt la noi patiseriile, gogosile cu gem, supele si multe alte bunatati listate aici. Poti sa iti iei o bijuterie de chihlimbar pentru ca au printre cele mai frumoase rezerve din lume din aceasta rasina. Sau macar poti admira privelistea ce ti-o ofera magazinele care vand chihlimbar. Pentru o femeie este ceva deosebit. 🙂

Mai poti face diverse sporturi, gen caiac-canoe. Am avut ocazia sa fac un caiac de mi-am facut basici in palma, dar ce vrei, pentru senzatii tari si amintiri frumoase, ce nu face omul! Ce as fi povestit acum? La ei e ceva mai obisnuit ca la noi si mai accesibil. De asemenea sunt celebri pentru caii pe care ii au sau nu ii mai au, cu privatizarea lor, asa ca e ceva normal acolo sa ai unul si sa il tii intr-un grajd, propriu sau inchiriat. Daca ajungi pe spatele lui si nu cazi, e minunat. Daca ajungi cum am ajuns eu, cal cuminte dar foarte inalt, atunci cazi cu gratie de balerina. Nu am ce sa reprosez doar ca la trap nu merge cu mine. Imi trebuie un ponei sau ceva cal mai scund si mult exercitiu. Dar ia un om crescut la oras si pune-l pe cal. Ce te astepti? Cad si cei cu experienta, zice vulpea uitandu-se la struguri, daca intelegi ce vreau sa spun. :))

Mai poti merge prin padure, pe poteca. Au o natura ca peste tot, fru-moas-sa. Am prins o vreme minunata, mure si alte fructe de padure pe care nu le cunosc si m-am bucurat de cat e de frumos. Mai poti manca mere chiar la ei acasa, ca la noi oricum sunt tot timpul anului, made in Poland. Poti sa te minunezi cati oameni au caini si cat de civilizati sunt si cainii, ca o intrebam pe Joanna, Asia pe scurt: cainii astia nu latra? Ca nu i-am auzit. Poti admira parcurile lor intinse si ingrijite si curate. Si ii poti privi si pe ei, oameni normali, nu neaparat frumosi din punct de vedere fizic, asa cum am spune de greci, italieni, noi, etc insa linistiti si civilizati. M-a impresionat curatenia lor, si nu numai in zona centrala, unde, sa zicem ca de ochii soacrei si ai strainilor, se mentine, insa eu am stat departe de centru si in cartier nu am gasit o hartie sau un muc de tigara pe jos. Nu au prea multi straini, poate si din cauza limbii si din cauza economiei. Leul si zlotul sunt cam 1:1. Tara este fosta comunista, insa blocurile lor vechi au fost construite cu mai mult bun gust si mai multa verdeata intre ele decat in Romania, si nu le poti arata cu degetul, dar asta e parerea mea.

Sunt multe de povestit si nu le pot cuprinde pe toate si mai ales povestesc ca un turist, nu m-am dus sa lucrez sau sa traiesc acolo asa ca nu stiu care ar mai fi parerea mea apoi. Ar fi meritat sa vad Cracovia insa nu am reusit. Ramane pe alta data. 🙂 Cam asta e pe scuuurt.

Si acum te invit sa vezi Polonia prin ochii mei. 🙂

Elena G

Dor de duca si inapoi

Stiu ca tot pamantul e plin de locuri frumoase. Bine-nteles ca cel mai frumos e in tara mea si asa va ramane pentru mine pana mor. Dar ma bucur intotdeauna cand am ocazia sa vad si altceva. Am senzatia ca am fost candva o tiganca, asa un dor de duca mi se face uneori incat chiar trebuie sa plec undeva. Nu conteaza unde, o iesire sa fie. Si cand nu pot exact atunci cand imi doresc din toata inima, asa greu imi e! 🙂 Se spune ca trebuie sa ai rabdare, uneori am, alteori mai putin.

De curand mi-a fost dat sa ajung prin Bulgaria si Macedonia. Bulgaria sa zicem ca o mai stiam, ca multi altii, ca doar e vecina. De la Bucuresti sau Constanta nu e chiar asa departe. In orice caz, merita vazuta, e surprinzatoare. Dar acum am ramas impresionata de Macedonia si Skopje. E o tara mai putin cunoscuta dar tocmai acest lucru imi place. Imi plac locurile care nu sunt asa aglomerate si vizitate pentru ca au o energie curata, o carisma anume, o frumusete deosebita, nealterata. Din pacate nu am putut stat si vizita foarte mult dar ce am vazut mi-a placut foarte mult. Skopje, capitala Macedoniei e un oras “nou”, din cauza ca in 1963 s-a daramat la cutremur si a fost refacut. Si se cunoaste. Totul e mai nou, aerisit, linistit, curat. Nu arata ca o capitala, nu este foarte mare, mai mult ca Brasovul aduce. E inconjurata de munti, are o cetate impresionanta pe care am admirat-o din masina, are piata Alexandru cel Mare care iti scoate un “wow”, un munte frumos, cu cruce in varf si de unde ai o panorama superba asupra orasului, si ziua si noaptea, e locul unde s-a nascut Maica Tereza si probabil multe altele care trebuie descoperite. Pentru o vacanta relaxanta merita sa ajungi acolo si sa stai macar 3-5 zile, daca nu chiar o saptamana. Nu ai cum sa nu te incarci pozitiv.

Pentru cei care nu stiu pe unde sa mai calatoreasca, le recomand acest loc si sper sa aiba aceeasi surpriza placuta, asa cum am avut si eu.

Down Under: Springbrook Mountain (X)

Queensland se lauda cu unele din cele mai frumoase vederi, australienii le spun lookouts si le semnalizeaza pentru a sti de ele si a te opri sa admiri frumusetea naturii. Vei vedea azi, the best of all lookout. 🙂 Si alte frumuseti ale naturii, asa ca las pozele sa vorbeasca. Pe viu te lasa fara grai. Nu intentionez sa te las chiar asa dar sper din tot sufletul ca imaginile sa te faca sa iubesti mai mult natura si sa te faca sa o pastrezi asa cum ne-a fost daruita cu dragoste. ❤

Down Under: Gold Coast (IX) (Peace, Love and Ice cream)

Australia se lauda, pe buna dreptate, cu unele din cele mai frumoase si mai lungi plaje din lume, la cei 60.000 km de plaja pe care ii detine. De jur imprejur, muuuulta plaja, asa, sa te saturi. 😉 Iar una din statiunile celebre ale Australiei, si ale lumii, se afla aici, in statul Queensland, aproape de Brisbane, statiune care nu poate fi ratata nici daca nu vrei. Uita Coasta de Azur, uita Nisipurile Galbene, uita plaja romaneasca si multe altele. Glumesc, insa este impresionant ce am vazut. Iata deci Gold Coast.

Mi-a placut enorm cum pastreaza si intretin plajele australienii. Din cauza rechinilor au pus plase undeva departe in ocean si survoleaza constant pentru a verifica integritatea plasei si prezenta vre-unui rechin in zona de inot. Saracutii! Nu mai au voie domnule, nicaieri. Au venit oamenii astia cu civiliatia si le-au luat jucariile. Deci stress free pentru oameni. Poti sa faci surfing, permit valurile si multe alte lucruri si mai ales te poti bucura de o plaja intinsa, curata, fara alte cladiri de care sa te lovesti, fara muzica din toate partile, asa, ca sa fie doulby sorround. Langa plaja este o zona verde, unde cresc diverse plante, din loc in loc sunt si aparate de sport pentru ca ei sunt chiar impatimiti, mai ai si dusuri, pentru cei mari si mici, turnuri de paza pentru salvamari, banci de diverse marimi si forme, ca niste paturi duble cu perne in care sa stai sa admiri oceanul, tasnitori de apa potabila, toalete, gratare si mese cu banci, pentru amatorii de mancare. Totul din cativa metri in cativa metri, ca sa nu obosesti. Plus ca in zona mai centrala, drumul pentru plimbareti, promenada, este luminata din asfalt cu dungi luminoase. Dragut, nu? Gold Coast nu este doar statiune, este si oras si mai are si soseaua de coasta. Si se extindeeeeeeeee….

Il au si pe Dracula, dupa cum vezi in poze, au locuri de parcat pentru motociclisti (ceva ce nu am vazut pana acum), scaune foarte simpatice de care sa iti agati geanta, centru de cumparaturi imens, care se extindeeee si el, tonomate de slapi (da :))) ), cazinouri si varaaaaaaaaaaaaaa tot timpul anului. NVIOUS, eh? :))

 

Down Under: Steve Irwin’s Australia Zoo (VIII)

Cine nu a auzit de Steve Irwin? Cel care se juca cu crocodilii de parca erau jucarii, ca sa moara apoi stupid, intepat de o pisica de mare. Dumnezeu sa il ierte! Era un om plin de culoare si pasiune, care iubea natura pana la sacrificiu si pentru care acum ii aduc eu acest mic omagiu prin articolul de mai jos. De ar fi mai multi “nebuni” ca el, lumea ar fi mai frumoasa. A lasat in urma marea lui iubire de animale si o familie frumoasa care ii impartaseste pasiunea si ii duce mai departe visul. Visul sub forma unei gradini zoologice, Australia Zoo, care e musai sa fie vizitata cand ajungi acolo.

Ai parte de multe aventuri, toate la un cost, ca doar nu credeai ca e gratis. Toata munca si toti oamenii si toate animalele acelea trebuiesc intretinute si nu oricum. Din fericire vezi unde se duc banii. E si mult marketing, ceva foarte american in felul lor de a-si face reclama. Dar e impresionant. Si m-am bucurat ca am avut sansa pentru prima data in viata mea, sa vad animale pe care nu as avea unde sa le vad altfel si mai ales sa vad daruirea oamenilor pentru a pastra ceea ce am primit pe acest pamant.

E ceva sa hranesti cangurii cu mana proprie, sa vezi crocodili la greu, sa admiri ursuletii aia lenesi, fericiti mai sunt!!! :)) Si sa vezi cu cata grija au replicat natura din locurile de origine ale animalelor existente. Cand am vazut gradina cu girafe si zebre si hipopotami, am crezut ca vad savana africana si mai ales stanca din The Lion King. Era replica ei acolo pusa si nu stiam de unde s-o iau, ca parea asa familiara. :)) Mi-a placut mult si spectacolul cu crocodili, si faptul ca in imensa gradina unde puteai hrani si mangaia cangurii, era o zona mai retrasa, special pentru ei, unde oamenii erau rugati printr-o plancarta sa ii lase in pace si chiar se conformau oamenii, mi-a mai placut si ca in anumite locuri erau puse dispozitive cu servetele umede pentru a te sterge pe maini dupa ce ai atins animalele, adica vorbesc de detaliile acestea mici care fac diferenta. 🙂 Chiar conteaza, te fac sa te simti ca si cum cuiva chiar ii pasa si face tot posibilul sa iti fie bine si sa revii. Vorba lui papu, Dumnezeu sa il ierte: iu ti vor, duti, iu nu, fudz. (Unde te vrea cineva, du-te, unde nu, fugi) You feel very welcomed there!

E o experienta de neuitat pe care o recomand din toata inima. Daca tot s-au inventat gradinile zoologice, apoi cam asa ar trebui sa arate. Nu prea imi place mie ideea de a priva animalele de libertate, de a fi luate din mediul lor natural pentru placerea oamenilor dar pentru ca tot oamenii le-au vanat pana la extinctie pe multe din ele, atunci gradinile zoologice sunt un rau necesar, sunt singurul loc unde animalele pot fi in siguranta. Ce ciudat spus, ca numai siguranta nu este dar intelegi tu. ;)) Si Australia Zoo este la exemplu de ASA DA!

Bucura-te acum de o plimbare prin gradina zoologica australiana!

A, si admira aloe vera! E imensa!

Down Under: Povesti cu lame, eucalipti si hobbiti (VII)

Azi mergem iar la munte. Au australienii o groaza de zone muntoase si toate tare frumoase. Uite in poze ce frumoase sunt. Nu-i asa ca unele iti sunt familiare? Intr-o zi frumoasa de iarna (ca la ei e pe invers) am pornit pe un drum minunat spre muntii care dau si denumirea unui desert specific australian (ma rog, mie nu mi se pare ca ar fi ceva specific, e doar un chec reinterpretat dar trebuie sa aiba si ei ceva cu care sa se laude): Lamington. E un parc national superb, care adaposteste o flora si o fauna deosebite, endemice in cea mai mare parte, ramase de milioane de ani neschimbate. Au si ei grija sa nu strice. E plin de eucalipti si palmieri si liane. Aici am vazut un copac vechi de cateva sute de ani, care era efectiv gol in interior si permitea sa intri. Da, am facut-o si pe asta si parca eram un hobbit. ;)) Peekaboo!!!

Un lucru m-a uimit in padurile australiene: datorita umiditatii am vazut ferigi imense. Eu care sunt obisnuita cu ale noastre, micute si fragede, aici eram in fata unor uriasi. Arata si frumos, ca niste umbrele imense, cu frunzele dispuse in cerc,  dar te uimesc prin inaltimea lor, adevarati copaci. Le-am admirat in toate padurile de acolo.

In drum am trecut pe langa o ferma de lame, haioase daca nu te scuipa, bine-nteles. :)) Deci, nu le enervez. Ferma are si magazin cu vanzare asa ca am avut ocazia sa simt in mana una din cele mai moi si mai placute lane pe care mi-a fost dat sa le simt vreodata. Mi-am dorit asa mult ceva de acolo dar preturile sunt cam mari. Nu-i nimic, chiar si faptul ca am vazut conteaza, ramane ca in viitor, poate, sa am … o lama :))) Pai nu e mai eficient? Lana direct de la furnizor.

Ceea ce e deosebit in aceasta excursie este prezenta unui roman. El a ajuns pana in Australia, acum multi zeci de ani, si atat de mult a iubit natura si locurile de acolo, incat a facut ceva extraordinar si unic la acea vreme, ceva ce a dat startul si in alte parti ale lumii. El a facut un pod suspendat prin padurea tropicala, in engleza Tree Top Walk, pe o portiune destul de mare. Este ceva de vis sa vezi de la inaltime totul. Si cireasa de pe tort, la unul din copaci s-a montat o scara metalica ce duce suuuuuuus, sus de tot, in varful copacului si de unde ai o vedere care iti taie respiratia. Te simti ca o pasare dar in acelasi timp asa de mic, in fata frumusetii naturii. In completare, s-a amenajat un pic deasupra pamantului, intr-un circuit care conduce la podul suspendat, o poteca din scanduri, asa ca sa nu te murdaresti. 🙂 E foarte frumos si vezi din poze. Drumetia aceasta prin padure e asa bibilita, cumva ii lipseste aerul natural pe care il au muntii nostri, in acelasi timp, au si ei zone asa de salbatice, ca pana la urma, e de toate pentru toti. Si pentru profesionisti, si pentru cei normali si pentru cei cu dizabilitati, si pentru copii, natura e pentru toti.

La inceputul drumetiei, sus, exista si o zona cu parcare, o bisericuta, un hotel si restaurant si magazin, toalete si gratar, sa nu le uit pe astea ca ar insemna ca nu suntem in Australia. Poti servi un pranz tare gustos, cu gratar, branza cheddar (preferata mea) si o sticla de vin, pentru ca zona apartine unei vechi familii, care da denumirea: O’Reilly’s Rainforest Retreat. Pentru mai multe amanunte, ai aici detalii. Daca ajungi acolo, nu poti rata asta.

Ei, si acum te las sa admiri si sa te plimbi prin padurea tropicala australiana. Iar!!!