Tag Archives: valoarea omului

Déjà vu


Zilele acestea am avut iar un deja vu. M-a invitat buna si ce crezi? Primise de la vecinele ei, doua surori simpatice, ca Chip si Dale de haioase si bubbly, salata boeuf. Si in momentul acela i-am spus bunei ca a venit Craciunul. Pentru ca vezi tu, pentru mine, anumite mancaruri sunt asociate cu anumite momente din viata mea. Presupun ca si pentru altii e asemanator. Salata boeuf se facea in casa de Craciun si de Paste. Dar foarte clar am in minte Craciunul si salata. Si tin minte cum mergeam in bucatarie, unde mama punea legumele la fiert si ne ruga, pe sora mea si pe mine sa o ajutam sa faca salata. Noi taiam legumele in cubulete si ea freca maioneza de ii sareau capacele. Si acum ma minunez ca un copil cand ma gandesc cum crestea maioneza aceea doar cu ulei si lamaie. E un proces asa de lung si obositor ca nu ma incumet. Dar imi place produsul final foarte mult, asa acrisor. Se facea multa maioneza. Si noi ne mai serveam din ea pana o folosea.

Si vazand acum salata, impodobita cu muraturi, am simtit asa o bucurie simpla si o senzatie de sarbatoare, de Craciun. Eram la buna in bucatarie. Daca ai citit “Fetita cu chibriturile” de Hans Christian Andersen, mai stii cum s-a simtit fetita cand a avut viziunea cu masa intinsa si gasca fripta? Ceva de genul acela am experimentat si eu. Ne bucuram amandoua de asa o bunatate si ne-am delectat pana cand nu a mai ramas o bucatica. Pana si castronul l-am sters cu o bucata de paine, doar sa nu se piarda maioneza. 🙂 Si ce vrei mai mult decat atata? Sa retraiesc magia copilariei la buna, sa vorbesc cu ea si sa simt toata iubirea care pluteste in bucataria ei mica si luminoasa. Ce noroc pe capul meu.

Ma stradui sa ma bucur de asa momente cat pot si le iau asa cum se intampla. Iti doresc sa ai si tu parte de bucurii asemanatoare si sa nu le tratezi ca si cum ti se cuvin sau tot nu iti ajung. Fac si eu aceleasi greseli si ma stradui sa nu mai repet. Nu, momentele acestea sunt unice si frumoase. Primeste-le cu inima plina. Nu sunt intamplatoare. Si mai tarziu, vei realiza ca sunt mai importante decat orice altceva. Comuniunea aceasta si linistea din inima impreuna cu cineva drag. Am ajuns sa cred foarte mult in echilibru asa ca atunci cand am dezechilibrat ceva am stiut cumva in inima mea ca nu e bine sau am realizat cand era prea tarziu. Si am suportat consecintele.  Aici trebuie sa vezi prioritatile cu adevarat. Am ochelari de cal si stiu ca nu stiu tot. Ma scote din sarite cineva care se vaita si se victimizeaza si se intreaba de ce i se intampla lui/ei si cu ce a gresit de trece prin asa ceva. Mi se pare asa o prefacatorie. Mai ales ca daca ma uit mai bine, nu prea are motive. De fapt se plang persoane care nu prea au motive si nu vor sa vada viata buna pe care o au si care nu e chiar asa cum o zugravesc ele. Se plang persoane care platesc niste greseli facute insa nu vor sa recunoasca. Si tot se cramponeaza de trecut. Vesnic nemultumite, domnule. Devin obositoare, zau. (Ele, eu :)) ) Vad persoane care o duc mult mai greu si nu se vaita deloc, ba chiar apreciaza tot ce au. Cand a fost bine a fost bine, nu? Poate altii sunt mai putini norocosi si ceea ce te nemultumeste pe tine e de fapt o prostie. Si de fapt ce nu e bine? Hai sa o luam la bani marunti si vei vedea ca e intr-adevar o prostie. Bunurile materiale care nu sunt niciodata suficiente? Vorbeste cu un sarac. Comfortul? Vezi o familie care traieste intr-o camera. Nerecunoasterea studiilor, ca la cate ai invatat, trebuie sa fii tratat/a regeste? Nu zau! Plimbarile care nu te multumesc, oricate ar veni? Altii nu au vazut nimic si nu sufera din cauza asta. Incearca sa nu te compari cu altii. Nu stii fiecare prin ce trece si crede-ma ca daca ai schimba viata ta cu a altcuiva pe care invidiezi, te-ai intoarce imediat la ce ai deja si ai fi deodata recunoscator/ recunoscatoare pentru tot. Mai vad unii oameni care se incapataneaza (si eu mai fac asa, guilty) sa fie doar ca ei. Si cand le iese, tot nu le convine. Sau fac atata rau, uneori inconstient, celor din jur, doar pentru a le fi lor bine. Or for the greater good. BS! Si pierd poate mai mult decat castigul acela vremelnic. Sau nu le iese neam si tot nu se opresc sa se gandeasca ca poate nu le va aduce nimic bun in viata ceea ce vor. Poate calea lor e alta dar nu o vad inca. Uite, viata are suisuri si coborasuri. Coborasurile nu sunt degeaba.  Asa ca stop it. Nimic nu e intamplator. Acum devin serioasa si grava si incep sa ma enervez. 🙂 Un exemplu extrem este povestea din spatele acestor cuvinte si nu iti zic nimic, cauta singur/a pe google, ca de asta ai maini si creier. “If you’re not humble, life will visit humbleness upon you.” Si numarul 1. Reciteste valoarea omului in matematica. Totul e bine, intelegi? Si toate se aseaza cum trebuie. 🙂 Have some faith! Amin!

Noroc cu mintea echilibrata si sanatoasa a bunei. Tare bine imi face. There is something good in everything.

Hai, o seara frumoasa si linistita sa ai! Pa

PS: am trisat un pic si iti dau aici povestea din spatele citatului. E o lectie de viata, pentru cine realizeaza.

Valoarea omului


Dau asa, din gand in gand, peste niste citate atat de frumoase si intelepte incat greu imi e sa nu dau si eu mai departe. Ma ajuta si ma gandesc, cine stie, poate ajuta si pe altcineva. Stii cand ai sentimentul acela ca a venit ceva sau cineva la momentul potrivit? Cam asa e si cu ceea ce citesc. Am invatat ca trebuie sa fiu mai atenta la semne si sa primesc ce vine pentru ca intr-adevar, nimic nu e intamplator si se intampla cand trebuie. Bine, cand e vorba de lucruri frumoase, e mai simplu. Cand e ceva ce nu imi place, zici ca s-a terminat lumea. Dar pana la urma asta e. Nu, nu s-a terminat lumea. Dar daca tot se intampla inseamna ca asa e mai bine. Ce sa zic si eu! 🙂 Un om intelept, parintele Constantin Necula, a zis ceva foarte destept si ma gandesc intotdeauna la vorba lui cand mai dau peste ceva “intelijent” sau mai ales care se da rotund(a) ca e solutia ideala (apropo, nu exista asa ceva): orice citim sau auzim, sa le trecem prin filtrul inimii si ratiunii noastre. Sa nu le luam de bune doar pentru ca asa “zice” ei. (Ma rog, ceva de genul asta a zis, nu am acum textul pentru era dintr-o conferinta a lui.) Sunt oameni si toti sunt supusi greselii si numai cand ma gandesc la cate carti exista legate doar despre un singur subiect si fiecare pretinde ca e cea mai buna carte pentru a solutiona acea problema… stii cum e? A lot of BS. Pe mine deja ma doare capul. :)) Caut ca omul ala nacajit si suparat ceva care sa ma ajute si constat ca nimic nu imi convine. Iau de aici, de acolo cate ceva dar parca o rezolvare la problemele mele tot nu am gasit. Asa ca fac dupa cum ma taie capul si nu uit de experientele mai dureroase ca sa nu le repet. Asta in mod ideal. Dar cum nu exista ideal… ;)) Ceva asemanator e si citatul acesta, dat de cineva pe web: “This is why critical thinking is oh so critical. Question everything you are taught and told. Question what your teachers teach you, question what diet gurus tell you, etc. Look into everything and when you form a conclusion, always keep an open mind that your conclusion might be subject to change because information changes as we learn more and grow in knowledge. Always think for yourself.” A, si sa nu uit, nu uita de ipocrizia unor asa zisi self-help gurus. Scopul nu scuza mijloacele si fii atent daca ceea ce zice cineva se reflecta curat in viata sa. Altfel, curat ipocrit.

Continuand cu citatele, venite din experientele oamenilor, uneori le adaug intr-un document, asa, de aducere aminte, pentru ca imi sunt tare dragi si imi plac. Nu, nu am pagini intregi de citate, sunt foarte selectiva. O cunostinta draga mi-a povestit odata despre valoarea omului in matematica, dezvoltata de Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi, un savant, astronom/astrolog, matematician şi scriitor persan, considerat de unii a fi Părintele algebrei. E putin fortat sa spui ca incadrezi omul intr-o formula dar asa, ca o pilda de retinut si foarte, foarte inteleapta tot merita citita. O fi avut si el experientele lui de a ajuns aici. El a fost întrebat ce valoare are omul în matematică. Răspunsul sau a fost:

Dacă omul are bun simt şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; Însă dacă dispare simbolul bunului simt şi al caracterului, adică 1, rămân doar zerourile.

Eu as adauga si la 1 si bunatatea. 🙂 Acum, cand stau si ma gandesc, stiu ca am avut si poate voi avea momente cand 1 lipseste cu desavarsire. Acum evident ca sunt mai atenta. De 0, ce sa mai zic, frumoasa nu sunt, bani nu am si nici sange albastru (din ultimele analize, tot rosu a iesit, fir-ar sa fie), dezastru, nu alta. :)) Oricum e o chestie de perspectiva, poate sunt, in comparatie cu unii sau nu, fata de altii. Dap, sa nu uit de perspectiva. Dar 1 acela e foarte mportant. 🙂 Cel mai important.

Oricum, de multe ori ma surprind si observ ca si alte persoane se surprind la fel, cand spun ca degeaba are cineva scoala, sau bani sau mai stiu eu ce, daca nu are caracter, e un om rau. Degeaba toate. Nimic nu valoareaza mai mult ca o inima buna si frumoasa. Cui foloseste restul? Are dreptate domnul asta. Exista oameni, unii foarte buni din punct de vedere profesional, altii frumosi, altii bogati, sau toate la un loc. Dar daca sunt dificili si calca pe cadavre, nu, multumesc. Prefer sa fiu eu linistita ca viata nu se rezuma doar la cele de sus. Nu ma incalzeste cu nimic. Asa.

Acum, daca te ajuta si pe tine cu ceva, ma bucur. Daca nu, e in regula. Multumesc ca ai trecut pe aici ca sa citesti. E un blog personal si nu lua ad literam tot ce scriu, pune intotdeauna intrebari. Nimeni nu e perfect. 🙂