Tag Archives: viata simpla

Self-Reliance


De cativa ani incoace sunt atrasa de self-reliance. In sensul in care inteleg clar acum (adica mi-a cazut si mie fisa in sfarsit, cu niste suturi in spate, evident) si accept ca trebuie sa ma bazez pe mine insami in multe situatii. Si inainte o faceam insa credeam ca totusi nu sunt ok. Ei bine, sunt ok. A, daca cineva se ofera si ajuta cu adevarat, sunt foarte fericita, insa, ce pot face eu, fac si nu ma bazez pe nimeni.

Ca inspiratie urmaresc niste canale foarte reusite ce documenteaza placut si bine o viata independenta si armonioasa. Asa ca le voi trece aici pe o lista si sa stii ca atunci cand ai ganduri multe si aiurea prin cap, chiar iti recomand sa te relaxezi macar urmarind. Self-reliance inseamna, culmea, sa depinzi de natura insa intr-un mod cat mai curat si mai binefacator atat pentru tine cat si pentru natura.

Viata ne-a adus pe toti, cu totul neasteptat, in momentul in care e indicat sa devenim cat mai self-reliant, off grid, home-stead, minimalists, etc. Adica sa fim pe picioarele noastre si sa depindem cat putem doar de noi insine, avand in acelasi timp grija de cei dragi si de alti oameni, in general. Nu se aplica egoismul. Pentru ca back-fires.

Eu am sansa sa fiu inconjurata de o mana de oameni care nu numai ca imi sunt dragi si aproape, insa primesc ajutor si fara sa il cer. Ca nu prea imi place sa cer ajutor, asta e alta mancare de peste. Insa o vorba buna, o plimbare, o comunicare, o imbratisare rezolva foarte mult. Din fericire, ma descurc destul de bine singura insa stiu ca la nevoie, mai ales, ma pot baza pe cineva. Conteaza foarte mult pentru mine asta. La randul meu, vin in intampinare, sper. Mai bine sa zica altii decat eu.

Suficient, acum sa trec la lista, care nu e exhaustiva. Tu decizi daca si ce iti place si m-as bucura sa iti fie de folos. Ba chiar sa gasesti si alte canale pe care, de ce nu, sa le impartasesti aici. O seara frumoasa sa ai!

Elena G

If


Elena G

Ce caut eu in viata ta?


Din prima nu stiu, cateodata. Insa daca te caut, inseamna ca ceva ma atrage. Posibil sa avem ceva in comun, o potriveala la ceva sau mai multe. Descopar pe parcurs, ca de aceea exista timpul. Caut sinceritate. Caut bunatate si tandrete. Caut intelegere. Caut corectitudine. Caut frumusete in vorbe, ganduri si fapte. Caut sa vad daca cuvintele tale se aliniaza cu inima ta. Caut simplitate. Caut modestie. Caut intelepciune. Caut echilibru. Caut reciprocitate. Caut sa nu fiu ranita. Caut o prietenie. Caut o iubire care sa duca mai departe. Caut pe cineva care sa ma asculte. Caut un sfat. Caut un schimb de idei. Caut un ghid. Caut un timp petrecut frumos cu cineva. Caut uitare a unor ganduri care ma framanta. Caut sa nu fiu singura dar nu cu orice pret. Caut sa ma simt bine in apropierea cuiva, cu toata singuratatea mea. Caut 5 minute din viata ta sau toata viata ta. Caut sa te ajut daca ai nevoie. Caut sa te ascult si sa te sprijin asa cum pot eu. Caut sa iti arat ca poti conta pe mine. Caut sa te iau de mana si sa te incurajez. Caut sa te enervez cateodata, sa te contrazic. Caut sa discutam in contradictoriu, constienta fiind ca ambii/ ambele avem dreptate sau gresim si let’s agree to disagree. Caut sa iti arat ca exist si ca sunt aici. Daca nu ma auzi si nu ma vezi, nu te mai caut. Inteleg usa inchisa si semnul “Nu deranjati!”.

Daca aleg sa nu te caut, inseamna ca simt ca ceva nu e in regula. Nu ma mai cauta.

Elena G

Ce cauti tu in viata mea?


Si aceasta e o intrebare buna! Eu nu stiu ce cauti, trebuie sa imi spui. Nu ghicesc gandurile omului, care oricum sunt atat de schimbatoare… Sunt surprinsa cateodata de ce aud. Si mai ales sunt surprinsa exact cand nu am asteptari. Si de la cine nu am asteptari. In viata mea, ca de altfel a tuturor, oamenii vin si pleaca. Unii raman. Permanent. Altii raman doar o vara, o adiere, un tril de privighetoare. Cat simt si doresc. Ma intristez cand cineva la care tin alege sa plece din viata mea insa nu pot tine cu forta pe nimeni. Ar insemna sa ii anulez demnitatea de om si libertatea daruita de sus pentru a-l manipula ca sa ramana. Si cand fortez ceva nu iese bine, am vazut pe propria mea piele. Si nu mai vreau. Ma bucur cand cineva alege, folosind liberul arbitru, sa ramana. Mai ramane sa vad daca si eu accept. Nu intotdeauna persoana care alege sa ramana este potrivita sau eu sunt potrivita pentru ce isi doreste acea persoana. It’s a two-way street always. Timpul si faptele decid.

Altii pleaca. Apoi revin. De ce? Uneori ca sa stea. Din proprie initiativa. Alteori ca sa invat eu o lectie. Sa vad cu adevarat ca acea persoana e sau nu potrivita. Si astfel sa nu imi mai deschid inima cu o naivitate copilareasca, crezand ca s-a schimbat. Sau sa se echilibreze ceva, o nedreptate sau o greseala voita/ nevoita din partea mea sau a celuilalt/ celeilalte. Insa m-am vazut in fata unor repetitii uneori la ani lumina distanta. Deja-vu. Iar cand cineva a tot disparut si reaparut in viata mea, asa, ca eclipsa de soare/luna, a trebuit la un moment dat sa stau sa ma gandesc bine de ce se intampla asta. Presupun ca nu este hotarat/a sa ramana. Insa nehotararea aceasta ma face sa ma simt ca si cum nu as conta. In fond, daca esti cu adevarat important/a pentru cineva nu s-ar juca cu sufletul tau ca si cu o minge de ping-pong. Am invatat sa inchid usa. Nu pot hotari in locul cuiva si nici nu educ pe nimeni. Pot da explicatiile cele mai pertinente din lume, insa daca nu asculta cu inima, va face la fel. Asa ca invat sa tac. Tac. Tac.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PS: daca tot apari in viata mea si intentionezi sa ramai, apreciez foarte mult si ma straduiesc sa raspund prin bunatate, intelegere, loialitate, onestitate, stabilitate, consecventa, you name it. All the ingredients that make a good relationship/ friendship work. And make a life worth living. A life full of happiness and love. A simple life. Posibil sa nu ti le zic direct insa chiar asta imi doresc. Si vreau reciprocitate, altfel, esti liber/a sa pleci. Si sa nu te mai intorci.

Elena G

Ce caut eu in viata mea?


Hristos a Inviat!

Cand am vazut acest film am plans. Si de ieri mi-am propus sa il postez aici si mi-am facut si textul in cap cand m-am culcat. Evident ca, acum, nu mai e acelasi text insa sper sa pot scrie ce simt.

El insumeaza tot ceea ce a ajuns sa imi placa mie la viata. De cand cu nebunia aceasta si de mai mult timp cu dorinta de a avea o viata simpla, chiar asa mi-ar placea sa traiesc. Am avut candva ocazia sa aleg o viata asemanatoare si mi-a fost frica. Plus ca imi doream ce isi doreste orice fata la vremea aceea, cariera, bani, conditii, aglomeratie, evenimente, o viata de oras plina. Nimeni nu e pregatit pentru schimbari imediate si radicale si ca si ei, si eu sunt nascuta la oras, am locuit la bloc si conditiile pe care le ofera orasul sunt superioare din anumite puncte de vedere, fata de o viata simpla. Si e greu sa fac pasul, foarte greu. Exista regrete si o inteleg foarte bine pe Cristina din reportaj. Insa cu rugaciunea inimii si cu intelegere se poate trece. Ei ambii au facut un sacrificiu si nu l-au facut imediat. Au stat cativa ani intr-o viata moderna. Nu e usor pentru nimeni. Insa stau si ma gandesc ca ei acum in continuare aud pasarile, adierea vantului, susurul izvorului, inspira un aer mai curat poate ca intr-o sala de operatii, ies din casa, stau in soare, mananca natural si au parte de multe alte bogatii interioare decat multi altii.

Ei sunt exemplu ca se poate daca iti doresti cu adevarat si daca exista si reciprocitate si intelegere. Si acest film este inca o pledoarie pentru o viata simpla si linistita. Evident pentru cine isi doreste asa ceva. Ca nu e pentru toata lumea acest stil de viata. Si e ok si asa.

Insa numai privind si ascultand acest film, coboara asa o stare de liniste peste mine. Sper sa aiba acest efect si pentru tine, cel/ cea care il urmaresti. Sa fie o oaza de aer proaspat si bunatate in aceasta lume nebuna.

PS: Titlul o parafrazeaza pe Cristina din reportaj care la randul ei il parafrazeaza pe Florin Chilian. Dar e geniala intrebarea.

Elena G

Despre simplitate cu Alain de Botton


De ceva vreme tot urmaresc clipuri despre o viata minimalista pe youtube, tot citesc articole si carti despre asta si mi-am dat seama ca poate e un curent acum in strainatate insa nu a descoperit nimeni roata. A fost si este si va fi un mod de viata pentru multi oameni si mai ales este o alegere. Si cred ca si eu sunt un pic minimalista in multe privinte, ca de exemplu in aceea de a tot face ordine si de a arunca tot ce nu este folositor, frumos, practic, tot ce este stricat sau neintreg, tot ce este in dubluri, etc, de a elibera si de a aerisi nu doar un spatiu fizic insa si viata mea cu totul. Ma tot gandesc cum e sa traiesti cu un minim necesar cu care e usor sa te deplasezi, cu care poti duce o viata suficienta, care nu afecteaza natura si pe cei din jur, sau are un impact cat mai mic asupra tuturor. Si sa mai fii si fericit cu asta.

Asa ca azi am dat peste un articol foarte interesant cu care am rezonat asa ca m-am gandit sa il adaug aici, si nu e doar pentru cineva anume insa foloseste si ca un reminder pentru mine. De aceea de multe ori spun si imi spun sa citesc de mai multe ori, sa revin asupra a ceva de genul acestui text ca sa raman cumva echilibrata si ancorata in realitate.

Pentru ca exista o lege de copyright si o mentiune despre preluarea articolului, nu voi putea posta integral insa sper ca primele aproximativ 500 de cuvinte sa te faca sa dai click pe intreg articolul si sa il citesti pe nerasuflate si sa te faca sa te gandesti. Nu trebuie sa aderi sau sa te schimbi, chestia e sa te puna pe ganduri. Asta e scopul. Orice text, carte, film, discutie care te pune pe ganduri si te face sa reconsideri lucrurile intr-o lumina diferita is a winner. Mai ales cand e ceva pozitiv.

Alain De Botton: Zilele noastre sunt numărate pe Pământ. De ce nu alegem o viață simplă?

Viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă. – Alain De Botton

O viață liniștită pare o opțiune pe care doar învinșii ar fi înclinați să o prețuiască. Timpurile noastre sunt destinate în mod copleșitor beneficiilor unor vieți dinamice, active, gălăgioase, spune cunoscutul filosof al momentului, Alain De Botton. Cu toate acestea, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă.

Alain de Botton și Curentul Minimalist: Laudă unei vieți fără griji

Viața minimalistă – un curent care a cucerit tot mai mulți oameni

Sub presiunea consumului și a modului cum am fost învățați să credem că trebuie să arate viața ideală, părem prinși într-o capcană fără de ieșire în care trebuie să demonstrăm că suntem cei mai buni, că suntem atât de inteligenți încât putem obține tot ceea ce ne dorim, că avem destul capital și status pentru a trăi cele mai îndestulătoare vieți. Iar atunci când nu reușim, ne simțim în fața unui eșec imens.

Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia. – Alain De Botton

Această viziune părea să fie norma, până când doar în urmă cu câțiva ani, oamenii au început să își facă curățenie mai întâi în suflete și apoi în case, biblioteci și șifoniere.

Așa a apărut curentul vieții minimaliste – adică a trăi din plin, cu cât mai puțin.

Tocmai această idee o dezbate Alain de Botton în meditația sa despre viața liniștită.

“Dacă cineva ne-ar oferi un salariu mai mare pentru un job oriunde, ne-am muta. Dacă cineva ne-ar arăta drumul către faimă, noi suntem dispuși să îl parcurgem. Dacă cineva ne-ar invita la o petrecere, ne-am duce. Acestea par ca și câștiguri pure, neambigue. Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia.”

De Botton ne arată unde sunt limitele noastre în a înțelege o viață liniștită:

“Este foarte dificil pentru majoritatea dintre noi să contemplăm orice potențialitate a acestei idei fiindcă apărătorii săi tind să provină din cele mai implauzibile părți ale societății: pierde-vară, hipioți, leneși, concediați…; oameni care par să nu fi avut de ales în privința modului cum își aranjează afacerile. O viață liniștită pare ceva ce le-a fost impus de forța propriei inepții. Este un premiu de consolare de toată mila.”

Odată cu privilegiile noastre, ne sărăcim în altfel de moduri. – Alain de Botton

Apoi, ne invită să examinăm problema mai atent:

“Și cu toate acestea, dacă examinăm problema mai atent, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă. Amenințarea scandalului din răzbunare ne urmărește. Avem un control foarte limitat asupra timpului…”

A se citi continuarea neaparat.

Fragment din Alain De Botton: Zilele noastre sunt numărate pe Pământ. De ce nu alegem o viață simplă?

sursa: https://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/25510/alain-de-botton-de-ce-nu-alegem-o-viata-simpla.html

PS: uita-te si la documentarul “Minimalism: A Documentary About the Important Things”, completeaza articolul de mai sus si s-ar putea sa iti placa. Il gasesti si aici, on line, netitrat, daca vrei sa nu uiti engleza. Si aici sau poate si in alt site, titrat.

PSS: mi-am dat seama de ceva timp ca iubind limba engleza, Anglia si tot ce mai tine de anglo-saxoni, traind o vreme acolo, calatorind in tarile unde se vorbeste limba engleza si citind in engleza, urmarind filme, documentare, etc in engleza, am observat un fel de fel de a fi al lor, un standard cumva, daca ma pot exprima asa, care e diferit de al nostru, de mentalitatea romaneasca. Cu multe chestii sunt de acord, imi plac si le integrez in viata mea, cu altele constat uimita ca nu sunt de acord. Insa ce vreau sa spun e ca ajungand in acest punct, pot spune ca le promovez prin ceea ce scriu, ma influenteaza enorm. Asa ca deschide bine mintea si inima, nimeni nu detine adevarul absolut. Si tu sa iei totul with a grain of salt. E strict o parere personala tot ce scriu. Sau scriu altii. Amin!

Elena G

Tiny House, Big Heart


De curand, adica de cateva luni am descoperit o moda. Paranteza – nu e chiar o moda in tarile asa zis nedezvoltate, lumea a treia sau cum mai vrei sa ii zici, e un mod de viata de zeci si sute de ani. Pot spune ca e o redescoperire a simplitatii si frumusetii vietii, mai filozofic asa. In fine, revenind, o parte din lumea occidentala a descoperit capcanele rat race si cei care isi doresc o schimbare si o liniste a mintii si a inimii se reintorc la natura si la o viata simpla. Aceasta inseamna si downsizing, adica o locuinta mica, eventual pe 4 roti, in caz ca vor sa calatoreasca si sa vada si altceva, in limite. Mai greu sa te muti cu casa pe alt continent dar nu imposibil. Asa ca am inceput sa urmaresc acest stil de viata, foarte pitoresc si sa imi dau seama ca pentru ei are logica (noi traim deja asa ceva, ma refer la partea cu spatiul) si e si relaxant, tihnit, pentru ca vad ceva frumos.

Daca ar fi sa fac o lista de pro si contra, stiu ca la pro ar fi cele mai multe motive insa hai sa vedem.

Pro:

  • Viata debt-free intr-o casa construita foarte ieftin, chiar si dupa standardele romanesti, asta ar fi in primul rand motivul cel mai important. E interesant cand ii aud cu ce suma au facut totul si pare de necrezut. Dar se poate, vad. Sa fii slav la banca pana la batranete nu e prea atragator si viata are ups and downs, you never know. Si la noi e mai accesibil dar nu chiar asa ca la ei, insa e o speranta.
  • Scapi de foarte multe lucruri inutile si pastrezi esentialul si cineva poate trai foarte bine si asa, atata timp cat e intelegere si armonie. Vad familii destul de numeroase pentru spatiul mic pe care il aleg sa il imparta si sunt foarte fericite, deci se poate. O casa mare si frumoasa nu garanteaza intotdeauna fericirea.
  • O confortabilitate pe care toti o cautam – adica poti avea tot ceea ce ofera un apartament, apa curenta, rece si calda, baie, electricitate, caldura, posibilitatea de a folosi o masina de spalat rufe, cine locuieste in oras mai ales, stie ce zic. Nu le lipseste mai nimic iar cei care stau in zone calde au mici avantaje in plus. Nu ne putem muta toti la tropice dar e frumoasa vara si cand le vezi asa inconjurate de verdeata chiar arata frumos. Sa le admiram deci.
  • Reciclare a materialelor. Multi cumpara ieftin de la targurile de vechituri sau iau de la diverse persoane ceea ce le trebuie sau transforma lucrurile in altele, ca niste magicieni. Aici iti trebuie indemanare, o masina de cele mai multe ori, pentru transport, multa rabdare si ceva bani, in cazul in care platesti pe cineva sa faca toate astea.
  • Colectarea si folosirea apei de ploaie in mod gratuit. Asta mi se pare foarte cool pentru ca tot cade si uda tot, de ce nu ar fi folosita? Bine, trebuie un rezervor si instalatie potrivita insa daca stai sa te gandesti ca pana la golirea rezervorului nu mai folosesti apa de la stat, se merita. Mi-ar placea sa vad asta si in Romania mai des, e o idee decenta si nu cred ca goleste buzunarul. Bine-nteles trebuie sa fie racordata si la reteaua de stat, just in case, daca se poate, sau la o sursa curata de apa. Cei care stau la munte stiu despre ce vorbesc.
  • Folosirea energiei solare pentru a se alimenta, daca nu total, macar partial. Enel-ul, bata-l vina. La cat soare avem si noi aici, merita. Din pacate panourile solare sunt destul de scumpe inca. Ma bucur sa vad ca macar in strainatate raman mai accesibile de si le pun toti pe case. Investitia oricum se merita.
  • Locatia minunata pe care o pot alege in amplasarea locuintei. Cand vad filmarile acelea din drone, mi se opreste respiratia la o asa frumusete. Pentru Romania, sa zicem ca daca ai o gradina decenta (definitia gradinii decente pentru mine este acel spatiu suficient de mare ca sa inconjori o casa de jur imprejur cu gradina, macar pe o parte cu cel putin 1 m, in rest mai generos si sa iti permita un gard si niste copaci care sa iti ofere umbra vara, fructe daca sunt fructiferi si spatiu privat de ochii vecinilor, un loc de gratar si ceva iarba si flori ca sa simti diferenta de la bloc la casa. Altfel, nu prea se merita dar in functie de ce isi permite fiecare, e bine si asa.)
  • Multi ofera munca lor in schimbul terenului si astfel au rezolvat problema pamantului. Mai greu la noi, nu te primeste nimeni pe terenul propriu cu o casuta dar daca ai deja pamant, treaba e rezolvata. Depinde acum unde ai.
  • Daca ai un job care poate fi facut de acasa, e minunat sa fii inconjurat de natura, mai ales ca locatia e importanta atunci cand trebuie sa mai si mergi la servici. Cine a facut vreodata naveta apreciaza altfel faptul ca nu mai trebuie sa se oboseasca cu deplasarea. Daca nu, iar revin la locatie. Toti vrem sa fim cat mai aproape cu serviciul insa ne adaptam si daca e mai departe.
  • Curatenia care se face mult mai usor si mai repede. Cui nu ii place asta?
  • Se poate construi in asa fel incat poate fi demontata si mutata. Ideea aceasta e simpatica insa nu prea o vad populara asa usor. Numai cine nu s-a mutat cu toata casa in alta parte sau in alt oras/ tara nu stie ce stresant poate fi. De aceea, a se revedea punctul doi. Ajuta foarte mult.
  • Poate fi construita pe roti, de la 0 sau poate fi un alt mijloc de transport, transformat deci reciclat. Imaginatie sa ai. Am vazut case facute din saci de pamant, din materiale reciclate, din vagoane de tren, autobuze scolare sau double-decker, din vaporase, case plutitoare, you name it.

Contra:

  • Spatiul. Daca esti obisnuit cu spatiu mai mare, poate dura pana te adaptezi dar nu e bai. Cei care locuiesc in cutii de chibrit, cum imi place mie sa numesc apartamentele, sunt obisnuiti deja. Nu se moare din asta. Doar ca e mai placut cand nu te lovesti de toate colturile si trebuie sa faci un compromis cand totul se micsoreaza. Am vazut case care sunt numite tiny dar nu prea sunt, arata ca un apartament confort 0 de la noi asa ca poate pana la urma nu prea ai ce compromis sa faci.
  • Daca pentru unii e ieftin, mai complicat in Romania, costurile materialelor sunt mai mari si e posibil sa depaseasca un buget auster. Depinde de multe insa cred ca e mai bine sa fii pregatit pentru o depasire de buget, decat sa visezi.
  • Daca o iei de la 0, ajungi sa faci si imprumut la banca pentru o suma cat de mica, chiar daca pentru multe alte lucruri, te descurci. Iti trebuie totusi o casa in care sa traiesti si nu e gratis. Si nici sa o faci din paie, ca sa ti-o vanture primul curent nu e ok.
  • Pamantul se poate vinde asa ca trebuie sa te mai si muti poate, deci cred ca il cam cumperi, si iar revin la locatie. Bani pentru pamant, atentie la buget deci.
  • Timpul pentru construirea casei inseamna poate timp luat de la job, daca te implici cum o fac multi din cei pe care ii vad in clipuri si aici, depinde de job… Rabdare si credinta.
  • Pentru Romania, e musai sa te racordezi la un fir de Enel, costurile pentru panourile solare inca nu sunt asa accesibile, eventual un nou imprumut…Asta e si pro si contra.
  • Dormitorul acela sus pe scari nu il vad prea bine. Imi da cu virgula, cum spune un copil la after. Ce faci cand imbatranesti? Si cum faci curat, urci cu aspiratorul? O casa cu totul la parter parca suna mai bine insa atata timp cat esti tanar/a e bine si sus.
  • Spatiul de la mansarda e de cele mai multe ori prea jos, e enervant sa stai cocosat ani la rand. Nope, ori tavan inalt ori totul la parter, din punctul meu de vedere. 🙂 Pentru ca in strainatate se si deplaseaza cu casele, au o inaltime anume asa ca nu prea au ce face insa sa stai mai cocosat nu prea e placut.
  • Vanataile de la unele obiecte plasate in drum. Am vazut case atat de mici ca ma gandeam cum traiesc oamenii, nu se lovesc? Ma uimeste relaxarea lor.
  • Caldura iarna…vesnica problema. Electricitatea te frige la buzunar iar lemnele… de unde si pana cand? Pentru cei care locuiesc in zonele calde, problema e rezolvata, insa in Romania, implica costuri care trebuie sa vina de undeva. Casa inseamna o intretinere mai mare dar daca reusesti sa o faci fara imprumut, undeva se echilibreaza.
  • Lipsa de intimitate. Pentru o persoana e suficient o asemenea casa. Insa cand sunt mai multi, o familie de exemplu, totul se aude. Trebuie sa faci totul in liniste, ca sa nu deranjezi sau daca nu vrei sa fii auzit. E un pic hilar, ca ma gandesc, daca te certi, cum o faci? In soapta. De fapt nu prea te certi. Nu ai unde sa te ascunzi daca ai nevoie sa stai singur/a. Ca poate ai un asemenea moment. Toti avem. Baia e de asemenea un teritoriu periculos. M-a amuzat teribil un cuplu care a povestit cum fac ei treburile “murdare”. Spun doar atat: “Alexa, sing the poop songs”. :)) Asta da solutie.
  • Si revenim la servici, iti trebuie in continuare unul. O casa, cat o fi de mica, trebuie intretinuta asa ca back to work, stop daydreaming. Unless you win the lottery.

Lista nu e terminata si trebuie sa spun ca oricum ai da-o, nu e ideal in nici un fel. E cum ii place fiecaruia. Daca cumva te tenteaza, sau ai nevoie de inspiratie in amenajarea propriei case sau vrei cateva minute de relaxare, hai sa urmarim impreuna cateva case frumoase si o natura minunata si sa visam… (m-am contrazis dar mergi mai departe)