Tag Archives: Wonderlust

Dulciurile din ghetute


Mi-a placut o gluma de fb care spune asa:

“Ghici ce era in ghetele mele la 6:30 dimineata?! Eram eu, plecam la serviciu…”

Eu nu m-am trezit chiar asa devreme, doar jumatate de ora mai incolo. Si gluma ramane adevarata in rest. :))

Ca oama, nu am asteptari si mi-am zis ca la mine a venit Mos Nicolae mai devreme. Cand primesc ceva special fara o ocazie anume, ci doar pentru ca atunci de nimereste, ma bucur si leg acel dar de o ocazie speciala cand probabil sau posibil sa nu apara nimic. (Ar trebui insa mi se intampla) Dar ma bucur de ce am, cand am. Asa am evitat sa mai pierd momente doar pentru ca nu se intampla la anumite date (cu toare ca ar fi frumos sa se intample si atunci, macar un pic). Asa, acum sa vedem ce am primit eu de la Sfantul Nicolae. I like to brag about it a little, indulge me. Este o zi deosebita si ma bucur.

Eu am primit de Sfantul Nicolae o excursie la Sibiu. Vara am avut timp liber si niste bani ramasi de la tata, cand a fost el darnic anul trecut, si mi-am oferit o calatorie. Imi doream Maramuresul insa depasea bugetul si am renuntat. Plus ca vroiam sa ma descurc singura si m-a speriat o doamna dintr-o excursie de o zi la bulgari cu ursii si distantele si lipsa curselor. Am zis ca prin paduri si sate ma descurc mai greu si chiar nu as vrea sa ma intalnesc cu ursul. Am facut asta candva. In oras, orice oras, in schimb, ma descurc ca pestele in apa. Nu imi trebuie decat o cazare decenta si o harta. Ce oras mi-am dorit sa vad? Fusesem la Sighisoara, insa la Sibiu nu am fost niciodata. Acum era o ocazie minunata. Am cautat o cazare ok, am gasit chiar in buricul targului, langa Podul Minciunilor. Mi-am luat un bilet dus-intors, mi-am facut o lista cu toate muzeele si locurile pe care mi-as dori sa le vad si am plecat. Au fost 5 zile de vis, cu mult soare si muuult mers pe jos. A meritat. Am vazut tot, mai putin Muzeul de Vanatoare, pentru ca era in renovare. Muzeul Astra m-a impresionat cat era de mare si am prins o zi asa de calda ca m-am topit efectiv. Acolo am stat de vorba cu preotul de la biserica veche si am aflat ca se fac case din lemn de catre meseriasi ai muzeului asa ca am luat cartea de vizita. Poate imi fac o casa din lemn, nu se stie niciodata. Gradina Zoologica e mica dar ingrijita si atat de ieftin biletul, ca nu mi-a venit sa cred.

Am batut parcurile toate, bisericile toate, zidurile si turnurile toate, muzeele, care imi plac oricum, sunt primele pe lista cand ajung intr-un loc nou si am stat de vorba cu cativa oameni. Mi-am luat afine din piata si am venit cu ele la Bucuresti. A iesit un gem de-li-cios. Mi-am dorit salamul meu preferat, de Sibiu, insa, ghinion, nu mai era la magazinul fabricii. Si m-am plimbat de dimineata pana seara. Ce mi-a mai placut a fost atmosfera relaxata din piete, cu terase cochete in care se auzea seara muzica life, de toate genurile dar nu stiu cum se canta ca nu erau amestecate si nici sa iti sparga timpanul. Mi-am propus sa vad biserica de la Biertan si Castelul de lut Valea Zanelor insa mi-am dat seama ca nu am nici o sansa. Nu exista tren si nu exista curse. Am incercat, am vorbit cu cineva insa nu mi-a iesit. Dar am ajuns la Medias, locul acela de unde fiecare familie, cred, are cristal in casa. Acum din pacate nu se mai fabrica insa oraselul este placut si e un fel de Sibiu mic-mic. Acolo am mancat un cremsnit delicios, in singura cofetarie a orasului, cred. Si am vazut toata fortificatia, intr-o plimbare frumoasa sub soarele de vara.

Revenind la Sibiu, totul e impresionant. Si frumos si bibilit. Este impietrit in timp din cauza centrului vechi. Cand ajung intr-un loc nou, cochetez cu ideea, ca o visatoare de sunt, de a trai acolo. Cum ar fi? Cred ca ar fi ok insa am nevoie de o siguranta financiara si emotionala pe care cu greu o gasesc. Nu ma vad mutandu-ma cu totul in alta parte asa, de nebuna. Ca iti trebuie nitica nebunie sa faci asta. Asa ca ramane un vis pe care sunt constienta ca nu il pot transforma in realitate. Mi-e bine unde sunt acum. Nu zic ca nu ar fi poate mai bine in alta parte. Insa nu in orice conditii.

Insa faptul ca am avut ocazia nesperata sa vad Sibiul, a fost un cadou minunat de la Mos Nicolae. Ce as mai putea sa spun despre el? Trebuie sa mergi sa il vezi, sigur iti va placea si tie, cel/ cea care citesti acum. Eu voi lasa acum cateva imagini sa vorbeasca. Noapte buna! Si La Multi Ani sarbatoritilor de azi! Sa va aduca si voua Sfantul Nicolae momente de neuitat si multe dulciuri!

Pe urmele lui Sobieski


De multi ani am aceasta dorinta: in aceasta viata sa ajung daca nu in toate, macar in cateva capitale si orase importante ale Europei, chiar si cateva zile doar, gen city break. Bun, dorinta ca dorinta insa si cand devine realitate, fara sa fac mai nimic, ma bucur mai ceva ca un copil. A fost o surpriza totala ca anul acesta, in care nu imi propusesem sa ajung undeva anume, ci sa las timpul sa curga si sa raman deschisa la intamplari, sa fiu invitata la Varsovia. Din experienta am invatat ca atunci cand imi doresc ceva si nu imi iese, sa ma retrag atunci cand simt ca nu merge. Bine, asta dupa ce am incercat, ca sa nu am ce imi reprosa. Insa Dumnezeu stie mai bine si le aranjeaza altfel, tot spre binele meu. Vezi, o filosofie simpla si buna care te scuteste de dureri. Man proposes, God disposes.

Deci, reluand eu legatura cu o veeeeche prietena cunoscuta acum muuuuulti ani in Londra, ea fiind poloneza de origine, i-am scris de cateva ori. Cand e sa fie, este, ca nici eu nu stiu cum de a pastrat ea un numar de telefon de Anglia ca sa pot da de ea acum ceva ani, apoi am schimbat mail-uri si gata, prin mail nu prea ai cum sa mai pierzi pe cineva. Si dupa aproximativ 1 an si ceva, ma apuc sa ii scriu iar, sa vad ce mai face. Si ma trezesc cu invitatia de a veni in Varsovia. S-a potrivit foarte bine la ambele, eu cu vacanta, ea cu disponibilitatea. Asa ca mi-am luat bilet de avion si iata-ma intr-o tara si un oras nou. Daca nu aveam cazarea asigurata probabil ajungeam candva cu un citybreak si crede-ma ca dupa ce ajungi, in cca 3 zile cam vezi tot. Avea dreptate ea cand imi spunea ca il vezi repede.

Bine, de cum am stiut ca voi merge, am inceput cautarea pe net: youtube pentru invatarea unor cuvinte si familiarizarea cu o cultura si o limba noua, locuri de vizitat, zile cu intrare libera la muzee, stabilirea unui buget aproximativ si schimbarea unor lei in zloti, etc. In cazul in care ajungi si tu, cititorule, la polonezi, te poti inspira de aici cu niste info pe care ma straduiesc sa le structurez cat mai simplu. Pentru alte informatii, oricand poti consulta site-uri de profil, poti intreba prieteni si cunostinte care au ajuns acolo, etc.

Acum, iata lista mea cu obiective turistice (pe care mi-am printat-o si am luat-o cu mine, normal), lista in care am bifat ce am vazut, chiar daca uneori doar pe afara, din diverse motive. Le-am gasit in engleza foarte bine documentate si asa m-am gandit sa le postez si aici pe motivul ca acolo oricum tot in engleza te vei descurca – daca nu cumva stii poloneza:

  • Warsaw Old Town(Stare Miasto and colloquially as Starówka) √
  • Old Town Market Place, unde au loc spectacole in aer liber √
  • The Royal Castle – la intrarea din Old Town, in Castle Square, fosta resedinta a conducatorilor – intrarea libera in fiecare miercuri, turul scurt √
  • Castle Square cu coloana lui Sigismund √
  • Łazienki Park impreuna cu statuia lui Chopin, si in care in fiecare duminica poti asculta in aer liber concerte de Chopin, primul la 12:00, al doilea la 16:00 √
  • Chopin Monument din parcul Lazienki √
  • Palace on the Isle din parcul Lazienki – intrarea libera in fiecare vineri √
  • Ogród Botaniczny Uniwersytetu Warszawskiego lipita de parcul Lazienki, mai mica si apartinand de Universitatea din Varsovia √
  • Museum of Hunting and Horsemanship din Parcul Lazienki
  • Palace of Culture and Science, semanand izbitor cu Casa Presei Libere din Bucuresti, ca doar sunt facute in perioada comunista √
  • Museum of King Jan III’s Palace at Wilanów, intrarea libera in fiecare joi √
  • Fryderyk Chopin Museum, mai ales pentru melomani
  • Copernicus Science Centre
  • Nicolaus Copernicus Monument √
  • POLIN Museum of the History of Polish Jews, pe locul ghetoului din timpul celui de-al doilea razboi mondial
  • Saxon Garden, cel mai vechi vechi parc al orasului, si unul din primele parcuri publice ale lumii √
  • Tomb of the Unknown Soldier, de la intrarea in Saxon Garden √
  • The National Museum, intrarea libera in fiecare marti √
  • City Zoological Garden
  • St. John’s Archcathedral din Orasul Vechi √
  • Multimedia Fountain Park unde, la fel ca si in Bucuresti si in alte orase care sunt preocupate de asa ceva, pe timpul verii, in fiecare week-end poti urmari un spectacol de lumini, culori si sunet minunat (anul acesta subiectul a fost legenda lui Wars si Sawa, despre infiintarea orasului – sunt mai multe variante oricum si e interesant sa descopar povesti noi, pentru ca imi plac mult povestile) √
  • Presidential Palace √
  • Warsaw Barbican √
  • St. Anne’s Church √
  • Maria Skłodowska-Curie Museum √
  • Nożyk Synagogue √
  • Pałac Belwederski √
  • Polish Army Museum √
  • Warsaw New Town √
  • Ujazdów Park √
  • Krasiński Palace
  • The Dollhouse Museum
  • Powsin Park cu gradina botanica a Academiei Poloneza de Stiinte

Am avut ocazia si sa ies din Varsovia asa ca adaug aici si cateva orase pe care le-am vizitat undeva in sud, la cca 200 km distanta de capitala: Ćmielów, Ostrowiec, Sandomierz, Święty Krzyż . Iti recomand sa iesi din oras daca stai mai multe zile si ai cazare sau iti permite bugetul, mergi la hotel/ motel, dupa preferinte si posibilitati. Fiecare si le stie pe ale sale. Am avut ocazia sa vad Polonia la tara si mi-a placut foarte mult.

Ce pot spune ca impresie a unui turist? In primul rand a fost o surpriza foarte frumoasa orasul Varsovia. Ma asteptam la ceva gen Bucuresti insa este departe de el. Pare mult mai mic, are doar 2 linii de metrou, este mult mai aerisit, curat pana peste poate, verde, linistit si are asa un aer de Transilvania! Poate din cauza cladirilor in stil imperial, poate oamenii mai linistiti si mai relaxati si mai inceti. Chiar vorbesc cu no in fata de multe ori si ma gandeam cand ii auzeam vorbind, daca nu de la ei or fi preluat cei din Ardeal stilul.

In schimb limba lor e teribila. M-am straduit din rasputeri sa invat cuvinte uzuale si tot nu am reusit sa le retin. Daca nu m-am tot uitat pe un site de expresii si google translate pentru un simplu multumesc sau buna ziua, etc!!! :)) Pur si simplu nu mi le aminteam. Iar cand am auzit ca pentru numeralul 2 au 22 de forme de exprimare, m-au lasat nervii. Noroc ca acolo majoritatea tinerilor cunosc engleza insa le este jena sa o vorbeasca. Dar una peste alta te descurci foarte bine. Orasul il poti face si la pas daca te tin picioarele. Eu m-am dus de multe ori cu autobuzul/ metroul pana in centru si m-am intors pe jos. Una din distantele lungi a fost de cca 2h:20′ din buricul targului pana la prietena mea acasa. O nimica toata. Vorba aceea: mersul pe jos face piciorul frumos.

Oricum, legat de Varsovia, imi place vorba lor cum ca toate cladirile sunt mai tinere ca parintii lor. Si aceasta pentru ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, razboi care a inceput la ei, dar nu din vina lor (pentru razboaie nu exista vina unei tari ci un ego al unor oameni care cred ca e ok sa ia viata altora, parerea mea, si care majoritatea se ascund si nu au habar ce inseamna realitatea dar raman in viata de multe ori ca sa vada unde a dus alegerea lor) Varsovia a fost 85% distrusa si refacuta aproape de la 0. Pe buna dreptate se mai numeste si Phoenix City. 

Si daca tot mergi acolo, sa ne conectam zic, ca altfel nu se poate. :)) O solutie foarte buna e ca in momentul cand ajungi, sa iti iei net si minute sau ce vrei tu, dar musai net sa fie. Cat mai mult, normal. Daca ai un abonament multumitor din tara, e super. Daca nu, din ce am cautat eu, mi-a placut oferta la T-mobile, unde cu 30 de zloti, am primit nelimitat in Polonia in orice retea si 10 gb, pentru o luna de zile, pe cartela. Pentru cat am stat eu, adica mult sub o luna, am fost multumita insa netul asta, fir-ar sa fie, se duce ca untul topit pe paine. Plus ca nu am gasit o solutie sa verific cat mai am, asa ca, parca ar fi stiut astia, exact in ultima zi am primit mesaj ca nu mai am net. Si l-am folosit, mai ales pe google maps. Ca asa m-am descurcat, cu telefonul in mana, ruta calculata si aratata. Dar la cat de des am revazut unele locuri, deja stiam orasul.

Ce mai poti face? Pai sa incerci bucataria poloneza, ca merita. De fapt, cand te duci intr-un loc nou asta e si farmecul, sa te adancesti cu totul in ce e acolo si mai ales sa degusti ce este traditional. Daca nu iti place, un mc, kfc, pizzerie gasesti iar un sandvici si o apa/ fruct in rucsac asa cum calatoresc eu, este mai mult decat suficient. Incearca celebrele pierogi, adica paste sau galuste umplute cu diverse umpluturi, chiar si fructe, inghetata la orice pas, cum sunt la noi patiseriile, gogosile cu gem, supele si multe alte bunatati listate aici. Poti sa iti iei o bijuterie de chihlimbar pentru ca au printre cele mai frumoase rezerve din lume din aceasta rasina. Sau macar poti admira privelistea ce ti-o ofera magazinele care vand chihlimbar. Pentru o femeie este ceva deosebit. 🙂

Mai poti face diverse sporturi, gen caiac-canoe. Am avut ocazia sa fac un caiac de mi-am facut basici in palma, dar ce vrei, pentru senzatii tari si amintiri frumoase, ce nu face omul! Ce as fi povestit acum? La ei e ceva mai obisnuit ca la noi si mai accesibil. De asemenea sunt celebri pentru caii pe care ii au sau nu ii mai au, cu privatizarea lor, asa ca e ceva normal acolo sa ai unul si sa il tii intr-un grajd, propriu sau inchiriat. Daca ajungi pe spatele lui si nu cazi, e minunat. Daca ajungi cum am ajuns eu, cal cuminte dar foarte inalt, atunci cazi cu gratie de balerina. Nu am ce sa reprosez doar ca la trap nu merge cu mine. Imi trebuie un ponei sau ceva cal mai scund si mult exercitiu. Dar ia un om crescut la oras si pune-l pe cal. Ce te astepti? Cad si cei cu experienta, zice vulpea uitandu-se la struguri, daca intelegi ce vreau sa spun. :))

Mai poti merge prin padure, pe poteca. Au o natura ca peste tot, fru-moas-sa. Am prins o vreme minunata, mure si alte fructe de padure pe care nu le cunosc si m-am bucurat de cat e de frumos. Mai poti manca mere chiar la ei acasa, ca la noi oricum sunt tot timpul anului, made in Poland. Poti sa te minunezi cati oameni au caini si cat de civilizati sunt si cainii, ca o intrebam pe Joanna, Asia pe scurt: cainii astia nu latra? Ca nu i-am auzit. Poti admira parcurile lor intinse si ingrijite si curate. Si ii poti privi si pe ei, oameni normali, nu neaparat frumosi din punct de vedere fizic, asa cum am spune de greci, italieni, noi, etc insa linistiti si civilizati. M-a impresionat curatenia lor, si nu numai in zona centrala, unde, sa zicem ca de ochii soacrei si ai strainilor, se mentine, insa eu am stat departe de centru si in cartier nu am gasit o hartie sau un muc de tigara pe jos. Nu au prea multi straini, poate si din cauza limbii si din cauza economiei. Leul si zlotul sunt cam 1:1. Tara este fosta comunista, insa blocurile lor vechi au fost construite cu mai mult bun gust si mai multa verdeata intre ele decat in Romania, si nu le poti arata cu degetul, dar asta e parerea mea.

Sunt multe de povestit si nu le pot cuprinde pe toate si mai ales povestesc ca un turist, nu m-am dus sa lucrez sau sa traiesc acolo asa ca nu stiu care ar mai fi parerea mea apoi. Ar fi meritat sa vad Cracovia insa nu am reusit. Ramane pe alta data. 🙂 Cam asta e pe scuuurt.

Si acum te invit sa vezi Polonia prin ochii mei. 🙂

Elena G

Down Under: Sydney <3 (XII)


In sfarsit, am ajuns si aici. Cred ca asteptai de mult asta dar sa stii ca merita. Am lasat ce e mai bun si frumos la final (nu ca restul nu au fost la fel de bune si frumoase, dar vezi tu, toti avem cumva o scala interioara cu care masuram diverse in viata noastra. Unele fiinte/lucruri/evenimente, etc, prin impactul pe care il au asupra noastra, valoreaza pentru noi mai mult ca altele, in aceeasi masura in care pentru altii, altele sunt importante.)

Sa trecem deci la subiect, pe care, sincera sa fiu, abia asteptam si eu sa il povestesc. SYDNEY. I left my heart in Sydney. E un oras nou, plin de culoare, de asiatici, de info si tehnologie, de atractii, e un oras care m-a impresionat foarte tare si de care m-am indragostit. Ziceam pana acum ca iubesc Londra. Ei bine, acum inima mea e si in Sydney. E o metropola care vibreaza de viata. Orasele mari au un farmec anume pentru mine si ma fac sa simt ca sunt mai vie decat de obicei. Se intampla tot timpul ceva si e un ritm alert in care imi place sa ma scufund. M-am balacit in nebunia de acolo si am plecat incantata. Cu siguranta mi-ar placea sa revin, daca nu ar fi asa departe si scump. Insa sunt recunoscatoare ca am avut sansa si acum am ce povesti. Sezi frumos acum si asculta. De fapt, citeste, uita-te pe poze si imagineaza-ti ca esti acolo.

Urmeaza un articol luuung cat o zi de post si sper sa il parcurgi fara sa te plictisesti. Sau poti sari direct la poze, e alegerea ta, insa sa stii ca ratezi niste chestii foarte interesante si dragute asa ca hai sa citim impreuna sa vezi ce repede il termini si o sa spui ca mai vrei. Trust me! ;)) Oricum ar mai fi atatea de zis, e imposibil sa incapa intr-un articol dar ne descurcam noi cumva.

Am stat in Sydney 4 zile, a fost o excursie mai mult sau mai putin libera, in care am avut aranjate drumul, transferul de la aeroport la hotel si invers, cazarea si cam atat. Restul a fost programat la fata locului. Intr-un oras necunoscut intotdeauna, dar intotdeauna te cazezi in centru. Ca sa fii aproape de toate locurile de vizitat, avand posibilitatea sa le vezi si mergand per pedes. Adica cu piciorusele alea frumoase. Doar stii ca mersul pe jos face piciorul frumos. Si mai sunt si alte beneficii, dar nu e cazul sa le amintesc aici. Asa ca noi, happy family, am stat intr-un hotel din buricul targului, chiar in Orasul Chinezesc si foarte aproape de unul din multele golfuri. Au ei foarte multe denumiri dar asa de bine au nimerit aici, my darling. Darling Harbour. O minunatie de golf, care permite plimbari idilice pe ocean si pe marginea lui, cred ca locul preferat de promenada de toata lumea. O fi opera o minunatie si ea dar pentru o plimbare la malul oceanului, golful asta e spot on. E plin de barulete si terase care mai de care mai atragatoare, are si un mall, e spatios, ca sa nu te impiedici de meseni si nici ei de tine, luminos, ofera o vedere asupra orasului de te lasa mut(a), are multe muzee si atractii foarte aproape unele de altele. Totul e la distanta de mers pe jos. Se merita. Nu a fost timp sa vedem tot dar am avut sansa sa facem o plimbare cu vaporasul pana la o insula si in acelasi timp sa admiram expozitia de iachturi ancorate, unul mai frumos si mai alb ca celalalt. Nu mai zic de curatenia care domnea peste tot si in apa. Nu am vazut nici un fir de matasea broastei, sau ceva de plastic aruncat in apa. E impresionant. Nu exista cuvinte sa descriu asa cum merita  tot ce am vazut. Asa ca las pozele. Oricum, toate serile le-am petrecut plimbandu-ne pe chei si admirand frumusetea orasului. A fost locul meu preferat dar si alor mei, ce ne-am potrivit!!!

Sa nu uit, roata! Orice oras mare are cate una. Brsibane are si cred ca am pozat-o din toate unghiurile, chiar e impresionanta, ca cea din Londra. Insa Sydney are si el una. Chiar in Darling Harbour, de marime mult mai redusa, foarte simpatica si foarte frumos luminata noaptea. Uite si acum poze cu roata, din multe unghiuri si momente ale zilei. De fapt, trebuie sa spun ca tata, vazandu-mi pasiunea pentru aceasta forma geometrica, a avut amabilitatea sa imi atraga atentia ca exista si sa nu uit sa ii fac poze. :)) Iar eu l-am ascultat, evident.

Cat despre locul in care am stat, orasul chinezesc, wow! Plin de chinezi, evident si alti asiatici, nu auzeai o vorba in engleza, nu citeai prea mult in engleza, plin de magazine si magazinase, cu tot felul de ciudatenii dar probabil ca si pentru ei ceea ce avem noi e la fel de ciudat, deci e ok. In schimb mancareaaaaa…de-li-cioa-sa. Poate nu au fost unele portii suficient de mari, mai ales pentru tata, dar omg, pentru mine si mama, just enough. Si stii ce am descoperit ca imi place? Evident ca imi place tot ce tine de bucataria internationala si mai ales asiatica dar supele, domnule, supele. :)) Eu nu sunt innebunita dupa ele dar fac bucatarii astia asiatici niste supe ca la noi acasa aproape. Spun “aproape” pentru ca difera unele ingredientele dar efectiv au zeama aia calda care e un balsam pentru stomac. Vezi ca au spus niste oameni de stiinta englezi. :)) (joking) Hai ca cu zeama mai e cum mai e, dar ce baga in ea, e divin. Stiai ca au si ciorbe uscate? Exact, iti dau intr-o farfurie toate ingredientele si lichidul e separat. Recomandare, pho soup cu toate amestecurile de carne posibile si noodles. Yummy! Si orice altceva iti atrage atentia, toate supele lor sunt minunate. Si ai la alegere: S, M, L, ca la haine. :)) Dar te saturi cu una S de numa. Cu L pot zice ca nu iti mai trebuie nimic toata ziua.

Am nimerit in week-end si au avut street-food, ca nu stiam noi de unde vine mirosul. Ne-am luat dupa el si dupa zgomot si ne-am inghesuit prin marea de oameni si ne-am bucurat papilele gustative. Oricum in orasul chinezesc nu mori de foame si nici nu iti lasi toti banii acolo, asta e sigur. Si e obligatoriu de facut. Pot spune ca am fost foarte incantata. 🙂

Am mai descoperit trecand noi prin zecile de restaurante (acum mi-e pofta de o mancare chinezeasca la nebunie, ca tot pomenesc de ea), o inghetata mai speciala, ca un fel de munte portocaliu si intr-o zi am incercat-o. Nu mai tin minte numele ei, merita dar uite ca nu mai stiu. Oricum, a fost ceva gheata macinata, colorata cu suc de mango pe un pat de alta gheata macinata insiropata cu suc de nuca de cocos. Ai inteles, da? Multa gheata care totusi a fost mancata. :))

Acum, mergem mai departe si evident ca intr-o alta zi am facut partea cea mai faimoasa a orasului, Opera din Sydney. A fost ceva de mers pana acolo, am strabatut tot centrul, pe strazi, observand lipsa copacilor, umbra asigurand-o efectiv cladirile. E o senzatie coplesitoare si destula racoare. Cladirile sunt asa inalte, asa impresionante, asa apropiate unele de altele ca efectiv par sa cada pe tine. Buricul targului chiar e aglomerat. Si deodata, de-a lungul George Street, se deschide cerul, cladirile se mai micsoreaza si ajungem in zona mai veche, locul de inceput al orasului, unde a fost inchisoarea, un loc asa pitoresc si plin de culoare si soare, total diferit de ce am strabatut pana acolo. Suntem in golf si traversam un targ de obiecte hand-made care m-au impresionat. Si un mic show de strada cu doi chitaristi care cantau superb. Nu stiu cu ce sa incep: cu cartierul asa romantic si vesel, foarte englezesc dar luminos, podul de metal care este o minunatie a tehnicii si care te duce intr-o peninsula cu un parc de distractii pe care nu l-am vazut, (too bad) doar de la departare un pic, insa mi-a atras atentia sau O-P-E-R-A, care te lasa mut. Cred ca am facut cele mai multe poze la cladirea asta, din toate unghiurile si de la departare si din apropiere. Ramane la fel de frumoasa si impresionanta. Uita-te pe poze ca nu mai stiu ce sa zic decat ca nu am cuvinte. S-au terminat la ea. Cand povestesc, imi aduc aminte si retraiesc cumva la o intensitate mai mare pentru ca realizez ce am vazut si pot spune ca ma simt mica. Si ca e frumos totul in jur. Totul e o imbinare reusita. Am admirat langa ea si un vapor imens de croaziera care depasea toate cladirile din jur, initial am crezut ca e vre-un hotel. Una e cand vezi in poze si alta e in realitate. Plus ca pe Marea Neagra nu sunt sanse sa vad asa ceva si pentru prima data m-a impresionat. Dar opera e ceva ce daca nu vezi, degeaba esti in Australia. Am avut sansa sa vad si o nunta si m-am bucurat iar. Priveste pozele si admira culorile. Nu stiu care o fi cauza, aerul, faptul ca sunt cu capul in jos, nu stiu dar totul e limpede. Sa nu uit, la intoarcere spre hotel am cumparat unul din cele mai lejere si interesante si usoare torturi din lume, dar asta e alt episod, de care vreau sa scriu separat pentru ca il bag in lista F word pentru ca l-am preparat si eu. Asa impresionata am fost, trebuia neaparat. So, stay tuned.

TO BE CONTINUED

Down Under: More Mountains (Glass House, Tambourine, Coot-tha) (XI)


Chiar daca i-am vizitat in zile diferite, am zis sa ii adun azi pe ultimii ramasi, ca apoi urmeaza probabil ceva ce astepti cu nerabdare, si astept si eu, dar te mai las un pic, ca merita. Nu o sa iti para rau. Nu zic ce urmeaza, poate banuiesti dar s-o lasam asa deocamdata. Sa ne bucuram de muntii minunati si verzi ai statului Queensland, munti cu paduri tropicale si vederi superbe. Here we go!!! And don’t forget, HUG A TREE!

Down Under: Povesti cu lame, eucalipti si hobbiti (VII)


Azi mergem iar la munte. Au australienii o groaza de zone muntoase si toate tare frumoase. Uite in poze ce frumoase sunt. Nu-i asa ca unele iti sunt familiare? Intr-o zi frumoasa de iarna (ca la ei e pe invers) am pornit pe un drum minunat spre muntii care dau si denumirea unui desert specific australian (ma rog, mie nu mi se pare ca ar fi ceva specific, e doar un chec reinterpretat dar trebuie sa aiba si ei ceva cu care sa se laude): Lamington. E un parc national superb, care adaposteste o flora si o fauna deosebite, endemice in cea mai mare parte, ramase de milioane de ani neschimbate. Au si ei grija sa nu strice. E plin de eucalipti si palmieri si liane. Aici am vazut un copac vechi de cateva sute de ani, care era efectiv gol in interior si permitea sa intri. Da, am facut-o si pe asta si parca eram un hobbit. ;)) Peekaboo!!!

Un lucru m-a uimit in padurile australiene: datorita umiditatii am vazut ferigi imense. Eu care sunt obisnuita cu ale noastre, micute si fragede, aici eram in fata unor uriasi. Arata si frumos, ca niste umbrele imense, cu frunzele dispuse in cerc,  dar te uimesc prin inaltimea lor, adevarati copaci. Le-am admirat in toate padurile de acolo.

In drum am trecut pe langa o ferma de lame, haioase daca nu te scuipa, bine-nteles. :)) Deci, nu le enervez. Ferma are si magazin cu vanzare asa ca am avut ocazia sa simt in mana una din cele mai moi si mai placute lane pe care mi-a fost dat sa le simt vreodata. Mi-am dorit asa mult ceva de acolo dar preturile sunt cam mari. Nu-i nimic, chiar si faptul ca am vazut conteaza, ramane ca in viitor, poate, sa am … o lama :))) Pai nu e mai eficient? Lana direct de la furnizor.

Ceea ce e deosebit in aceasta excursie este prezenta unui roman. El a ajuns pana in Australia, acum multi zeci de ani, si atat de mult a iubit natura si locurile de acolo, incat a facut ceva extraordinar si unic la acea vreme, ceva ce a dat startul si in alte parti ale lumii. El a facut un pod suspendat prin padurea tropicala, in engleza Tree Top Walk, pe o portiune destul de mare. Este ceva de vis sa vezi de la inaltime totul. Si cireasa de pe tort, la unul din copaci s-a montat o scara metalica ce duce suuuuuuus, sus de tot, in varful copacului si de unde ai o vedere care iti taie respiratia. Te simti ca o pasare dar in acelasi timp asa de mic, in fata frumusetii naturii. In completare, s-a amenajat un pic deasupra pamantului, intr-un circuit care conduce la podul suspendat, o poteca din scanduri, asa ca sa nu te murdaresti. 🙂 E foarte frumos si vezi din poze. Drumetia aceasta prin padure e asa bibilita, cumva ii lipseste aerul natural pe care il au muntii nostri, in acelasi timp, au si ei zone asa de salbatice, ca pana la urma, e de toate pentru toti. Si pentru profesionisti, si pentru cei normali si pentru cei cu dizabilitati, si pentru copii, natura e pentru toti.

La inceputul drumetiei, sus, exista si o zona cu parcare, o bisericuta, un hotel si restaurant si magazin, toalete si gratar, sa nu le uit pe astea ca ar insemna ca nu suntem in Australia. Poti servi un pranz tare gustos, cu gratar, branza cheddar (preferata mea) si o sticla de vin, pentru ca zona apartine unei vechi familii, care da denumirea: O’Reilly’s Rainforest Retreat. Pentru mai multe amanunte, ai aici detalii. Daca ajungi acolo, nu poti rata asta.

Ei, si acum te las sa admiri si sa te plimbi prin padurea tropicala australiana. Iar!!!