La multi ani X 4 si ciocolata

Azi am avut o zi superba impreuna cu patru prietene apropiate si iubite. Ne-am sarbatorit iar, pentru ca patru dintre noi suntem nascute in mai, iunie si iulie si cu aceasta ocazie ne-am bucurat una de cealalta si de timpul petrecut impreuna, de cadouri, de zambete, de binete si frumusete.

Dar ce te faci cand Cris scoate o ciocolata? Nu ar trebui sa ne repezim la ea sa o desfacem cat mai repede si sa o gustam? Nuuuuuuuu, nu se face asa. Uite cum se face, watch and learn!😌

Anca si cu mine luam ciocolata si incepem sa o descifram (ca e din Grecia adusa si nu scria in engleza, Doamne fereste! 😅) Din obisnuinta, eu caut cantitatea de zahar din continut, asa cum se regaseste ea, intr-un tabel pe spatele ambalajului sau intr-o descriere fara tabel, depinde de fiecare firma cum pune info. Apoi o intoarcem pe ambele parti, Anca incepe sa citeasca, ea stie literele grecesti, gasim zaharul, intrebam daca e cu lapte si apoi o punem pe masa.

Cris a ramas masca. 😲 Si a imortalizat momentul cand noi ne uitam la ciocolata ca la un extraterestru. Asa ceva nu se uita niciodata, nu se astepta sa o studiem cu asa atentie in loc sa o mancam urgent. Dar csf, ncsf!!! Cu noi e grele. 😂

Si a ramas biata ciocolata nemancata. Nici una din noi nu a dorit-o. Poor thing!!! 🤣

Ce seara minunata! 💞

De ziua mea am fost invitata la o mica petrecere organizata special, de catre cei de la Sutsata. Am impartit-o cu Elena Corina Badea, o foarte cunoscuta cantareata din Tulcea, si ea nascuta pe 20 mai. Alexandru Gica a venit cu ideea acum cca o luna, de a face o seara pentru noi, cu cantec, si sa venim ambele. Ideea ne-a suras. A lansat evenimentul public si cine si-a dorit cu adevarat, a venit. 🥳 Pentru ca nu cred in coincidente.

Ca invitata a lor, oamenii (cei mai apropiati mai ales) de la Sutsata, asa seriosi si fara sa faca un caz din asta, fara sa isi dea mare importanta, reprezinta si ei un cadou in viata mea. Dupa atatia ani mi-am dat seama cat de speciali sunt pentru mine, ce influenta buna au asupra mea, ce bine imi este cu ei. Si fara sa stie, cat bine mi-au facut si imi fac. Prin ei am reusit sa depasesc tristeti, sa cant cu mai mult curaj, sa imi depasesc emotiile si sa apreciez ceea ce sunt.

Nimic nu e intamplator. De ziua mea mi-au aratat iar cat tin la mine si imi place sa cred ca simt si ei cat sunt de aproape de inima mea, nu neaparat prin vorbe dar mai ales prin ceea ce facem unii pentru altii.

Un alt cadou deosebit a fost si prezenta tatalui meu, care aproape uitase cand m-am nascut. 🤭 Dar i-am amintit si a putut veni. Asa m-am bucurat! ♥️🥳

Inca un cadou a fost un buchet superb de bujori de la Alexandru, una din buburuzele mele de la clasa, care a venit cu mami pana la mine sa mi-l ofere.

Sa numaram in continuare: un cadou a fost placinta mea cu branza care s-a mancat nu doar prima dar si toata, nu au ramas nici macar firimiturile. Cu mare satisfactie si bucurie am vazut ca restul placintelor, facute la comanda, nu prea s-au mancat. Ce feed-back minunat pentru mine!

Continuam: crema de zahar ars, asa dulce cum a iesit, a avut si ea succes.

In general, oamenii care au putut veni mi-au umplut inima de bucurie si chiar daca la un moment dat am fost obosita si nu am prea reactionat, am avut parte de o seara unica, de neuitat, minunata! Multumesc ♥️🥳

Elena G

Astazi e ziua mea! ♥️

Te-ai gandit vreodata?

Te-ai gandit vreodata, cum ai venit?
Iti spun eu:
Ai venit din iubire,
Iubire si gol,
Dezbracat.
Te-ai intrebat cum vei pleca?
Cu tine ce vei lua?
In urma ta, oare ce vei lasa?
Iti spun tot eu.
Lasa un semn de iubire
Sa invete,
Si acei ce vin
In urma ta
Sa nu rataceasca’ n nestire.

Mihaela Macelaru ❤️

Sursa fb. Peste Mihaela am dat la o repostare a unui coleg de-al ei, care ii iubeste poeziile. Uite-asa le-am descoperit si eu si am ajuns sa o citesc si sa ii iubesc si eu poeziile. Din pacate nu are un blog sau site al ei insa este foarte usor de gasit pe internet.

Ceai

Ziua mea a trecut. Sau nu. Ce poate fi mai placut sa mi se aminteasca chiar mai devreme si mult dupa ce a trecut ca este in continuare ziua mea, chiar si in luna iunie. Vorba unei prietene dragi, Anca: “M-am gandit ca si luna iunie sa fie luna ta, fara sa depaseasca semnificatia lunii Mai.” Si sa primesc azi o invitatie de la ea la ceainarie. Asa, de ziua mea in luna iunie. Toata luna iunie. Ce surpriza! Asa ceva nu se refuza. ;)) Deci mi-a iesit drum la ceai si cu siguranta ne vom bucura de mai multe zambete impreuna. Iar ceaiul merge bine cu niste easy-listening, jazz pe fundal, in surdina. Da volumul mai incet si bucura-te si tu de un ceai. Ca e si ziua ta, in iunie. 🙂

Elena G

Sa ai

Să ai o inimă care să nu devină niciodată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească. Charles Dickens

Elena G

La multi ani, tata!

Vezi tu, acum multi, multi ani, in viata mea exista tata insa era, si nu cred ca s-a schimbat neaparat prea mult, mai mult o nebuloasa. Un fel de cometa care aparea si disparea. Era mai mult cu numele. Prezenta permanenta si importanta erau rezervate pentru mama. Ea taia si conducea. Si credeam ca asa e bine. Pana la un punct, mama e importanta insa tatal, daca nu isi joaca rolul potrivit, poate priva copiii din familie de multe lucruri care ii vor afecta toata viata. Bun, nu e bine cum credeam, acum stiu mai bine ca ambii parinti trebuie sa contribuie, intr-un mod armonios si echilibrat la cresterea si educarea unui copil. E un fel de dans frumos pe care trebuie sa il faca cei doi ca eu, ca si copil al lor, sa ma uit cu uimire si admiratie, cu bucurie la ei si sa ma ajute, sa ma sprijine, sa ma ghideze si sa imi fie ca exemplu de “asa da”. Dansul lor nu a fost dans, poate la inceput. Apoi a devenit ceva chinuitor de privit si trait. Pana cand nu a mai fost nici un dans.

Acum fiecare danseaza separat si iata ca azi, dupa atatea texte despre ziua mamei, pe care o tot celebram incepand cu 1, 8 Martie, ziua ei de nastere, a venit si ziua lui de nastere. Daca tot i-am dedicat mamei atatea, a venit momentul sa echilibrez balanta si sa scriu azi despre ziua lui. S-a nascut intr-o zi de 18, in prima luna de toamna. Si-a facut o familie, ca asa scrie la carte, a facut copii si iata ca s-a inscris in normalitatea societatii si a bifat lucruri importante. Ca s-a dovedit un sot, un tata, un barbat asa cum ar trebui sa fie, fiind implicata, spun ca a facut ce a stiut mai bine si a gresit iremediabil. Pot spune ca mi-am vazut parintii asa cum sunt, plin de defecte, mai tarziu. Parafrazand spusele unei colege, mi s-a ridicat valul de pe ochi. Si prima reactie a fost cumplita. Am trecut prin toate starile prin care trece cineva care a vazut realitatea si nu ceea ce vroiam eu sa vad la parinti. Si pentru ca e ziua lui tata, trecand timpul si acceptandu-l, l-am vazut ca un barbat care nu e chiar asa de rau precum mi-a fost zugravit de mama, l-am vazut cu neputintele, incapatanarile, nebuniile, lipsa de educatie in multe privinte si mai ales privind o relatie care se rasfrange si asupra mea insa una peste alta, vad si partile lui bune. Este mai relaxat ca mama, care e o stresata, este laid-back cum se zice, ofera intelegere in multe privinte, in multe lucruri nu se baga si chiar da dovada de empatie, gandeste cateodata ca mine, ceea ce e suprinzator pentru ca sa fiu sincera nu pot spune ca mi-am cunoscut asa bine tatal pana acum si ma trezesc sa seman cu el in anumite privinte,  are rabdare cateodata (acum stau si ma intreb, oare din cauza ca si-a invatat vreo lectie, ca imi aduc aminte ca nu era chiar asa, dar viata se intampla), stie sa gateasca si o face chiar bine, etc. Chiar are si calitati. Atata timp cat nu il stresezi foarte mult, e ok, iar daca il stresezi, sa te fereasca Dumnezeu. Am invatat sa evit cu gratie multe lucruri, asta dupa ce i-am spus ce am simtit cand am simtit sa fac asta. Insa trecutul la un moment dat devine prea mult pentru a fi retrait. Nu il putem schimba insa mi-am redescoperit tatal cu bune si cu rele. Pe cele bune i le recunosc, pe cele rele, ei bine, nu stiu daca in alt rol decat de cel de fiica, i le-as trece cu vederea. De fapt nu i le trec cu vederea ci ii mai fac observatie insa imi dau seama ca nu il pot schimba, doar el o poate face. In ritmul propriu. Insa este un suflet aici pe pamant si azi e ziua lui. Plus ca azi face o varsta rotunda. Sa fiu sincera, arata mai batran ca mama cu mult, cu toate ca au varste apropiate, insa nu arata de varsta pe care o are. Se tine bine. De ziua lui, a carui suma este egala cu ziua mea de nastere,  imi doresc sa fie sanatos, pe picioare. Cu mintea limpede. Sa nu depinda de nimeni pana in ultima clipa pentru ca e mai bine. Acum, cum o vrea si Dumnezeu. Sa isi ia o data telefonul acela mai bun, ca se tot chinuie cu un jaf si tot amana si nu inteleg de ce. Sa mai arunce din vechituri. Sa calatoreasca mai mult ca nu inteleg de ce a asteptat varsta pensionarii ca sa iasa din casa. O putea face si inainte dar incapatanarea, domnule. Sa fie fericit in ceea ce face si linistit. Sa accepte ceea ce nu poate schimba si poate, macar un pic, sa se mai schimbe in mai mult bine. Adica sa se intelepteasca cu varsta, ca asa se spune, cand esti batran esti mai intelept. Evident ca nu e chiar asa, insa totusi experienta de viata isi spune cuvantul.

La multi ani, tata! 🙂

Elena G