Tag Archives: ziua bunei

La multi ani, buna!


Sunt binecuvantata. Dumnezeu imi scoate in cale oameni buni, calzi si iubitori, la momentul potrivit. De circa doi ani, sunt mai bogata cu o bunica. Recunosc ca nu sunt cea mai bagacioasa si am cunoscut-o prin mama, care vorbeste cu vecinii si isi face relatii usor. Eu sunt mai retrasa si nu prea insist. Ei bine, am cunoscut acum 2 ani o familie extraordinara in bloc. Bunul era un om vesel, Dumnezeu sa il ierte ca a plecat acum un an din lumea aceasta. Era un exemplu de optimism si ratiune in acelasi timp, si se mandrea cu faptul ca era dobrogean. Cand a aflat ca si noi suntem tot de acolo, era si mai bucuros. Cum ne vedea, spunea cu mandrie: uite dobrogeni de-ai mei. Era un om credincios si echilibrat, cel putin in ultima parte a vietii lui, care si-a dus greutatile fara sa cracneasca si care a fost iubit de buna cu toata inima si el a iubit-o pe buna din toata inima. Adica asa pare din afara. Si acum cand ma mai gandesc la ei si mai vorbesc cu buna, ii spun ca ei sunt un exemplu pentru mine si pentru cei din jur despre cum trebuie sa fie o casnicie.

Sa revin acum la buna. Azi e ziua ei, nascuta intr-o zi de 27, ca si mine. Nu stiu cum se face ca o parte din oamenii dragi si speciali din viata mea impart cu mine ziua de 27. E ca un facut. Stiu ca exagerez insa asa imi place sa cred. Si buna e nascuta azi. Este bunica pe care nu am avut-o niciodata, este bunica pentru care sunt recunoscatoare ca a aparut in viata mea. Imi amintesc cu duiosie de celelalte bunici, sau cu tristete, in functie de relatia pe care am avut-o cu fiecare, pentru ca trebuie sa zic ca am fost binecuvantata cu vreo trei. Acum, la o varsta mai mare, ma bucur din suflet pentru buna mea, cu care am descoperit ca am foarte multe puncte comune. Poate si de asta ne intelegem asa bine. Este o buna tandra, blanda, inteleapta, iubitoare, echilibrata, modesta si lista ramane deschisa. Este asezata, mai domoala, calda, cum sunt ardelenii in general, ca este din Ardeal, o foarte buna ascultatoare si o bucatareasa extraordinara. Nu stiu cat de buna sunt si eu la a asculta insa imi place sa cred ca o ascult si eu pe ea macar tot atat de mult cat ma asculta si ea pe mine. Am impartit multe bucurii, tristeti si mese impreuna, este umarul pe care plang sau rad atunci cand am nevoie (recunosc ca si proximitatea ajuta dar ar fi degeaba daca nu exista o anumita “chimie”, cum imi place mie sa spun, intre noi) si care intelege foarte bine momentele de retragere si de apropiere de care am nevoie. Si ea e la fel. Insa ce iubesc la ea e blandetea si bunatatea ei. Imi aminteste de cineva drag si ma bucur foarte mult ca exista. Sa imi traiesti, buna mea buna! La multi ani!