A fost odata…(II)

Shh…inchid ochii…Asa. A fost odata … la munte. Zile caniculare de vara. Undeva, departe, langa niste chei, intr-un lac de acumulare aproape secat de caldura se ascunde o biserica. Sunt Cheile Bicazului. Si din ele se inalta spre cer Ceahlaul. Sfantul si minunatul Ceahlau. Este un taram magic si protejat. De oameni. 🙂

O iau la pasi marunti si urc si cobor pe carari umbroase unde vara nu indrazneste sa se aventureze, unde soarele timid lumineaza, ca intr-o catedrala, unde brazii miros a tamaie, unde radacinile adanc infipte formeaza trepte, unde se aude cate un tril de pasare ca un strigat de inger. Unde se ivesc din cand in cand fragi rosii sau mai galbui pe langa carare ce inmiresmeaza gura si sufletul. Unde urc si cobor iar, tinandu-ma de radacini, de iarba, de un bat care ajuta cele doua picioare ale mele. Unde imi vine sa cant dar respir greu de atata mers. Si nu ma opresc. Urc, cobor, urc…in viata.

Urc si urechile aud un susur de apa, care devine rau apoi o cadere. E o cascada inalta. Cascada Duruitoarea. Am ajuns. De cand te asteptam! Aerul se umple de stropi mici, mici si reci care se lipesc de pielea mea transpirata.

 

 

 

 

 

 

Maresc pasul, ajung langa apa si imi cufund mainile. Le fac caus si le umplu cu licoarea rece pe care o duc la buze si o sorb cu nesat. Si mai fac o data asta, doar de dragul de a-mi bagamainile in apa, iar si iar. Apoi si picioarele. Imi amintesc de copilarie. Ce bine e aici!

Apoi o alta scena. Muntii in toata splendoarea lor, care canta o data cu mine, la ecou. Helloooooooo! Si muntii raspund: Helloo!Helloo! Hellooo! Raspund in orice limba vrei, sunt asa destepti! 😉 Si verde cat cuprinzi cu ochii. Verde si albastru. 

Si flori. De colt. Am gasiiiit! Nu pot sa cred, cu ochii mei am vazut flori de colt. La intoarcere, ca la dus am trecut fara sa stiu pe langa ele. Mi-am mai implinit un vis, in vis. 🙂 

Dar sus acolo, la cabana Dochia, caldura, soare si vant. Privelistea e superba dar caldura ma topeste. Cobor incet si imi ascult iar ecoul. Munte de vis, vreau sa revin!

Acum, cine zice ca n-am noroc? Cu patru am tot gasit dar cu 5? Ei, ia spune, cine gaseste cu 5? Ar fi si cu 6 dar alta data. 

Seara coboara incet peste casuta cu fantana si flori, peste oameni calzi si primitori, peste mine. 

Somn usor, munte!