La multi ani, buna!

Sunt binecuvantata. Dumnezeu imi scoate in cale oameni buni, calzi si iubitori, la momentul potrivit. De circa doi ani, sunt mai bogata cu o bunica. Recunosc ca nu sunt cea mai bagacioasa si am cunoscut-o prin mama, care vorbeste cu vecinii si isi face relatii usor. Eu sunt mai retrasa si nu prea insist. Ei bine, am cunoscut acum 2 ani o familie extraordinara in bloc. Bunul era un om vesel, Dumnezeu sa il ierte ca a plecat acum un an din lumea aceasta. Era un exemplu de optimism si ratiune in acelasi timp, si se mandrea cu faptul ca era dobrogean. Cand a aflat ca si noi suntem tot de acolo, era si mai bucuros. Cum ne vedea, spunea cu mandrie: uite dobrogeni de-ai mei. Era un om credincios si echilibrat, cel putin in ultima parte a vietii lui, care si-a dus greutatile fara sa cracneasca si care a fost iubit de buna cu toata inima si el a iubit-o pe buna din toata inima. Adica asa pare din afara. Si acum cand ma mai gandesc la ei si mai vorbesc cu buna, ii spun ca ei sunt un exemplu pentru mine si pentru cei din jur despre cum trebuie sa fie o casnicie.

Sa revin acum la buna. Azi e ziua ei, nascuta intr-o zi de 27, ca si mine. Nu stiu cum se face ca o parte din oamenii dragi si speciali din viata mea impart cu mine ziua de 27. E ca un facut. Stiu ca exagerez insa asa imi place sa cred. Si buna e nascuta azi. Este bunica pe care nu am avut-o niciodata, este bunica pentru care sunt recunoscatoare ca a aparut in viata mea. Imi amintesc cu duiosie de celelalte bunici, sau cu tristete, in functie de relatia pe care am avut-o cu fiecare, pentru ca trebuie sa zic ca am fost binecuvantata cu vreo trei. Acum, la o varsta mai mare, ma bucur din suflet pentru buna mea, cu care am descoperit ca am foarte multe puncte comune. Poate si de asta ne intelegem asa bine. Este o buna tandra, blanda, inteleapta, iubitoare, echilibrata, modesta si lista ramane deschisa. Este asezata, mai domoala, calda, cum sunt ardelenii in general, ca este din Ardeal, o foarte buna ascultatoare si o bucatareasa extraordinara. Nu stiu cat de buna sunt si eu la a asculta insa imi place sa cred ca o ascult si eu pe ea macar tot atat de mult cat ma asculta si ea pe mine. Am impartit multe bucurii, tristeti si mese impreuna, este umarul pe care plang sau rad atunci cand am nevoie (recunosc ca si proximitatea ajuta dar ar fi degeaba daca nu exista o anumita “chimie”, cum imi place mie sa spun, intre noi) si care intelege foarte bine momentele de retragere si de apropiere de care am nevoie. Si ea e la fel. Insa ce iubesc la ea e blandetea si bunatatea ei. Imi aminteste de cineva drag si ma bucur foarte mult ca exista. Sa imi traiesti, buna mea buna! La multi ani!

Puritate

De curand am fost martora unui fenomen mai rar insa extraordinar de dulce. La gradi, incepand cu aceasta toamna am observat toate colegele, cum doi copilasi se iubesc. La inceput, prin primavara, erau destul de reticenti (varstele sunt fragede, pana in 3 anisori si e firesc sa aiba o perioada de adaptare si acceptare) si se tot impungeau insa trecand prin vara si prin nu stiu ce magie si praf de stele, i-am vazut tinandu-se de mana si uitandu-se unul la celalalt ca si cum toata lumea incapea in ei. Iubirea nu poate fi rationalizata, pur si simplu o simti insa eu mai am intrebari de genul acesta pentru ca am mintea mea care se intreaba care e mecanismul. Ce simt ei cand se iau de manute? Ce simt cand se privesc in ochi? Cum explici toata aceasta treaba? Si apoi ma induiosez pentru ca stiu ca ceea ce traiesc ei e ceva pur, iubirea aceea dumnezeiasca si inocenta care conduce la ceva frumos ca o floare.  Sa ii vezi numai cum se privesc! Cum se iau de mana cand se vad, cum se cauta si intreaba unul de celalalt! Cum se duc la culcare si se tot uita unul spre celalalt ca sa vada daca a adormit si apoi sa se culce! Nu dau nume, chiar daca le au minunate, ii voi numi El si Ea. E induiosator sa il vezi pe El cum o urmeaza pe Ea in clasa ei si cum stau impreuna sa manance si cum de cele mai multe ori, trebuie sa inteleaga ca se vor vedea mai tarziu, cand se scoala, sau cand ies afara. Li se explica cum si de ce, cu toata caldura pe care o poate simti o femeie care este cadru didactic si care simte iubirea, caci in inima ei incap toti copiii. Si ei, dulcii, inteleg. Si ii auzi spunandu-si ca se vor revedea mai incolo si se despart cu seninatate stiind ca va veni momentul revederii. Ieri, Ea a fost suparata pe El. A lovit-o, cu intentie sau fara, si ea s-a departat. Si-a vazut de jocul ei singura si l-a respins tot timpul. Ce suparare frumoasa! 🙂 Avea nevoie de momente cu ea ca sa isi revina si sa treaca peste. Pentru ca a trecut, a iertat si peste o vreme, atunci cand a decis Ea, s-au impacat. El a fost la fel de dulce, pentru ca si-a dat seama ce a facut si a tot cautat sa o impace. Apoi poate a inteles cu mintea lui de copil ca e intelept sa se retraga (pana la urma el a gresit) si cand s-au calmat spiritele, i-am revazut impreuna. Iar azi, a facut El o boacana. Si Ea i-a spus sa o lase in pace. A stat in brate la una din educatoare si a imbratisat-o strans, ca o liana si atunci cand a considerat ca e bine, a revenit la joaca si ce crezi? Evident cu El. Iar El, cand Ea lipseste, tot intreaba de Ea: unde e, cand vine. Intr-o zi l-am auzit spunandu-i Ei, in timp ce se tineau de mana, el pe o bicicleta si ea langa el, inaintand asa incet, ca daca ii face cineva ceva, sa ii spuna Lui. Cum i-a venit unui copilas asa mic sa spuna asa ceva? De unde stia El ca trebuie sa aiba grija de Ea? Poate raspunsuri nu exista pentru ca totul se simte, insa exista o lacrima de adult care aduna in ea toata aceasta frumusete si mangaie o inima.

بقلاوه

There you go, the recipe in English. Can you guess what it is about? :)) Of course, you are a smart human being. Now, that you know, I must tell you that this recipe is not mine, it is as old “as time” and very popular around the world. I knew about it before I cooked it. But, when I decided to try it, I said I would find the one I am comfortable doing it. In the Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999, there it was. My mum had a recipe, I had neighbours who did it, friends and so on. But it happened that I wanted to do it later, when I was abroad and I am content with what I found. This is mine, in a way. And now I want to share it with you. You probably say, why? Aren’t there enough already? And I say: why not? :))

Baklava

24 pieces

Ingredients:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cup butter, melted (remember, go with 80-82% fat)
• 400 g/ 14 oz packet filo pastry, thawed if frozen
• 30 ml/ 2 tbsp lemon juice
• 60 ml/ 4 tbsp lemon
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cup caster sugar (or any sugar you have in the kitchen)
• finely grated rind of 1 lemon
• 10 ml/ 2 tsp cinnamon
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups blanched almonds, chopped (replace almonds with nuts if you don’t have them)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups walnuts, chopped
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 pistachios or hazelnuts, chopped (again, replace with more nuts :))
• chopped pistachios, to decorate (or go nuts :)) )

Syrup

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cups caster sugar
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cup clear honey
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cups water
• 2 strips of thinly pared lemon rind

Method:

• Preheat the oven to 160 °C, 325 °F, Gas Mark 3. Brush the base of a shallow 30×20 cm/ 12×8 in loose-bottomed or Swiss roll tin with a little of the melted butter.
• Using the tin as a guide cut the sheets of filo pastry with a sharp  knife to fit the tin exactly. In case you don’t have a similar tin, or you want to use all the pastry, remember that you have to add more ingredients. Do your maths.
• Place one sheet of pastry in the base of the tin, brush with a little melted butter, then repeat until you have used half of the pastry sheets. Set the remaining pastry aside and cover with a clean dish towel
• To make the filling, place the lemon juice, honey and sugar in a pan and heat gently until dissolved. Stir in the lemon rind (half of it), cinnamon and chopped nuts. Mix thoroughly.
• Spread half the filling over pastry, cover with 3 layers of the filo pastry and butter then spread the remaining filling over the pastry.
• Finish by using up the remaining sheets of the pastry and butter on top and brush the top of the pastry liberally with butter.
• Using a sharp knife, carefully mark the pastry into squares, almost cutting through the filling. Bake in the preheated oven for 1 hour, or until crisp and golden brown.
• Meanwhile, make the syrup. Place the caster sugar, honey, water and lemon rind in a pan and stir over a low heat until the sugar and honey have dissolved. Bring to the boil, then boil for a further 10 minutes until the mixture has thickened slightly.
• Take the syrup off the heat and leave to cool slightly. Remove the baklava from the oven. Remove and discard the lemon rind from the syrup then pour over the pastry. Leave to soak for 6 hours or overnight. Cut into squares and serve, decorated with chopped pistachios.

Iyi iştah!

Tip (for the lazy ones, myself included): use baking paper in the tin and brush it with melted butter. This way, you will have a cleaner and easier to wash tin.