Salata de cruditati

Ce buna e vacanta! Chiar ma bucur ca o am pentru ca sunt mai relaxata si apuc sa fac lucruri care imi plac. Ca de exemplu … gatitul. Azi m-am hotarat sa fac o salata de cruditati, destul de simpla. With a twist. E prima data pentru mine, pentru ca de obicei o facea mama si noi o mancam. Era mai simplu. Insa apucandu-ma de ea, mi-am dat seama ca nu e chiar asa de greu sa o faci si mi-am propus sa o repet, mai ales ca e plina de vitamine. Pun aici reteta mea, facuta din amintire. Ca mai imi amintesc si eu cate ceva dar doar ce vreau.

Salata de cruditati

4 portii

Ingrediente:

• 1 radacina de telina cat pumnul meu (da, stiu, o sa zici ca nu stii cat e pumnul meu asa ca poate fi cat o minge de tenis sau daca o gasesti mai mare, o injumatatesti)
• 3 morcovi medii
• 1 mar mediu
• 375 g iaurt grecesc de 10% grasime / 3 portii de 125 g iaurt, dupa cum gasesti sau maioneza
• sare

Preparare:

• Se curata de coaja telina, morcovii si marul si se dau prin razatoare. Aici e bun un ajutor, pentru cine are, sub forma unui aparat electric sau inca doua maini dibace carora sa le placa sa te ajute. Radacina e foarte spornica, dupa cum am constatat eu, si radacina aleasa de mine chiar nu era mare, cam cat 2 mingi de tenis. Jumatate a intrat la salata, jumatate in congelator. Am facut greseala sa o curat in intregime si nu ar fi rezistat prea frumos in frigider. Nici in congelator nu stiu cum va fi dar voi vedea. Nu-i bai.
• Se pune peste toata razatura iaurtul si putina sare si se amesteca. Aici e twistul, daca te intrebai unde e. In loc de maioneza am pus iaurt. In primul rand pentru ca nu aveam maioneza si apoi m-am gandit ca e o varianta mai sanatoasa. Cu toate ca imi place foarte mult si cu maioneza, nu am rabdare sa o fac si de fiecare data cumpar. Nu acum. Gata salata de cruditati. Miroase minunat telina, e o mancare usoara si sanatoasa si se poate face oricand.

Pofta buna!

Elena G

Side…dish

Zilele acestea au fost interesante. Cate nu inveti din interactiunile cu oamenii! Si ce surprize poti avea! 🙂 Numai ca imi place o vorba care circula pe internet: everytime I socialize I’m like ok that’s enough for the next eleven days. (Alyssa Limperis) Stii cum e, socializezi dar si cand e prea mult, strica. Am nevoie sa ma reincarc si asta inseamna o retragere. Cat dureaza nu stiu, e diferit de fiecare data. Asa ca pana la urmatoarea situatie, sa ma mai relaxez si sa mai scriu pe blog. Azi va fi o mancare usoara si vegetariana, ca sa echilibreze retetele cu carne de pana acum.  Nu iti trebuie prea multe si este delicioasa si parfumata. Este garnitura care merge minunat cu viitoarea reteta de pe blog dar poate fi consumata si ca atare daca doresti.

A fost culeasa dintr-o carte cu un titlu atragator si simpatic si testata, ca altfel mai greu ajungea pe aici. Noteaza cartea ca poate o achizitionezi: “Cooking for Two” aparuta in 1996 si scrisa de doi sefi bucatari, Richard Olney si Simon Wheeler. Acum multi ani am mai adaugat o reteta din aceeasi carte asa ca daca ti-ar placea sa mai citesti sau sa gatesti ceva, incearca si omleta sufleu cu sos de ciuperci. Sa revin acum la noua reteta.

Salata de risoni si orez salbatic

2 portii

Ingrediente:

• 1/4 cana risoni (paste in forma de orez, foarte haioase ca aspect, cel putin pentru mine)
• 1/4 cana orez salbatic (poti inlocui cu alfel de orez insa atentie la timpul de fierbere)
• 2 lingurite ulei
• 4 cepe verzi de primavara (dar pe care le gasesti acum in toate anotimpurile)
• 3 lingurite de iarba de lamaie, proaspata, tocata
• 1 lingurita suc de lamaie verde
• 1/4 lingurita sos peste (din magazine cu specific asiatic sau din sectorul cu mancaruri internationale ale multor super-marketuri)
• 30 g unt

Preparare:

• Intr-un vas cu apa fierband, pune risoni si lasa in continuare sa fiarba, fara capac, pana se inmoaie, apoi strecoara. Adauga orez in alta cratita cu apa fierbinte si lasa la fiert cca 40 de minute, fara capac, pana se inmoaie si el. Strecoara-l.
• Incinge uleiul intr-o tigaie, adauga ceapa tocata, iarba de lamaie si lasa pe foc pana se inmoaie ceapa, amestecand din cand in cand. Adauga risoni, orezul, sucul de lamaie verde, sosul de peste si amesteca pana se incinge. Transfera totul intr-o farfurie de servit sau un bol.
• In aceeasi tigaie pune untul si lasa-l sa se prajeasca pana capata culoarea aurie-maronie. Pune peste mixtura de orez si risoni si amesteca usor. Miroase minunat si e numai bun de consumat.

Pofta buna!

• Risoni si orezul pot fi gatite cu o zi inainte.
• Pastrare: Acoperit, in frigider.
• Congelare: Nerecomandabil.
• Microunde: Risoni si orez.

  Elena G

Ce sa mai faci cu legume

Azi mi-ar placea sa scriu inca o reteta. Nu e proprie-proprie, m-am inspirat din alte retete si am facut-o cumva sa fie a mea, adaptand-o. Pentru ca suntem inca in post si cred ca o detoxifiere a mintii si a corpului e foarte binevenita, iata la ce m-am gandit. De fapt,  totul a pornit de la vesnica intrebare: ce sa mai gatesc? Am impresia uneori, si stiu ca nu sunt singura, ca raman fara inspiratie, parca am tot gatit aceleasi mancaruri, parca am ramas fara legume si fructe si altele de gatit. E o munca intensa, pentru masa ma gandesc cu zile, saptamani inainte, ma uit, ma inspir, vad ce pofte mai am, ce pete mai am, ca daca mi se pune pata e musai sa mi-o satisfac, poate nu imediat insa in viitorul apropiat cu siguranta. Si atunci mi-am adus aminte ca am facut ceva anul trecut, vara si am zis, super, sa repetam experienta, pentru ca a fost delicioasa. Am gatit cu ce aveam in casa (in afara dovleceilor si rosiilor pe care le-am cumparat ieri) si iata ce mi-a iesit. Pune-o pe lista daca iti place. E ceva foarte usor si rapid si minunat de gustos. Oricum, postul ca postul dar sa vezi ce minunatii voi face dupa, cu unt, oua, lapte, branza si alte delicatese! Abia astept. :)) 

Am mai completat si cu desertul de ieri. Aveam pofta de gogosi zilele acestea si de cand am descoperit reteta aceasta de post, de la Savori Urbane, care imi plac teribil, si savorile si gogosile, adica, mi-am propus ca in week-end sa o fac si s-a potrivit sa o fac. Si ce bine am facut!:)) 

Gata, uite reteta. 

Legume feliate la cuptor

2-3 portii

Ingrediente:

• 2 dovlecei medii, normali sau zucchini (acestia din urma sunt preferatii mei)
• 6-7 rosii mai mici sau 4-5 mari
• 2-3 linguri ulei masline sau floarea soarelui presat la rece
• 1-2 lingurite busuioc uscat (sau cateva frunze proaspete)
• 1-2 lingurite oregano uscat (sau cateva frunze proaspete)
• 1 lingurita ghimbir pudra (pentru un gust usor intepator :)) sau piper proaspat macinat)
• 3-4 linguri de pesmet
• sare dupa gust (mai bine mai putina ca ii adaugi tu la servire)
• 4-6 catei usturoi zdrobiti (de data aceasta nu am avut insa am compensat cu ghimbirul; usturoiul e nemaipomenit in aceasta reteta oricum)

Preparare:

• Se intinde o foaie de copt pe tava cuptorului. Pentru cantitatea de ingrediente e potrivita ca marime si incape totul foarte bine. Cel putin eu am fost multumita.
• Se taie dovleceii felii, cam de 0,5-1 cm grosime. Se feliaza si rosiile, in felii mai subtiri. Se aseaza in tava, alternand dovleceii cu rosiile. Se pune uleiul si se presara apoi toate mirodeniile de mai sus sau orice ai prin casa. O reteta nu e statica, ea se transforma asa ca fii curajos/ oasa. Nu se strica nimic, din contra. Si daca se strica, iar nu-i nimic, din greseli au iesit cele mai tari retete asa ca gandeste-te la asta si mergi inainte. Pesmetul se adauga la final, cel putin mie asa imi place si se formeaza o crusta asa crocanta si buna in mancare asa ca merita pus.
• Se introduce tava in cuptorul pre-incalzit sau nu, nu conteaza ca iese la fel de buna. Se lasa cca 30-40 minute la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz. Legumele ies usor al dente.  In ultimele 10 minute poti muta tava aproape de grill, pentru o crusta crocanta si delicioasa. Daca nu ai sau nu vrei, nu-i bai, sa stii ca soarele inca va aparea pe cer. ;))
• Se serveste cu o salata de primavara sau de orice alt anotimp preferat. 😉

Pofta buna!

Salata de primavara

Stiu ca am tot scris despre retete mai complicate, mai speciale insa acelea nu se pot face foarte des, necesita un buget, timp, efort mai lung si nu tot timpul exista si dispozitia. Pentru ca de cele mai multe ori se gateste pentru ca trebuie si cand o faci zilnic, iti cam piere cheful sa stai mult timp in bucatarie. E munca si numai cine nu gateste decat foarte rar, nu stie ce inseamna. In timpurile de acum sa zicem ca e mai usor si mai fentezi cu ceva semi-preparat sau o mancare in oras. Sau your SO (Significant Other) intelege si apreciaza ceea ce faci si te ajuta partial sau schimba rolurile din cand in cand. Si e tare frumos asa, un echilibru si o armonie.

Insa am postat aici si retete simple care se fac repede. Azi m-am gandit sa postez reteta de salata pe care o fac cand vine primavara. E ca o gura de aer proaspat dupa o iarna plina de muraturi si alte preparate. Apar acum salata verde, ceapa verde, ridichile si doar cu aceste 3 ingrediente ai cea mai delicioasa si gustoasa salata de primavara. Poti imbogati cu leurda, untisor, usturoi verde, castravete, marar proaspat insa daca nu le ai in casa in acel moment, nu-i bai. Pe acestea trei sa le ai. Nu e greu de facut. Se poate manca simplu cu paine si branza, vinete sau zacusca pe paine pentru cine tine post, oua ochiuri, gratar de orice fel, cartofi prajiti, piure sau fierti, etc. Uite cum o fac si daca cumva nu te-a tentat pana acum, poti incerca. Nu ai nimic de pierdut. Ai de castigat vitamine si minerale proaspete si un zambet. Pentru ca aceasta salata te inveseleste. La mine are acest efect. Ea nu doar hraneste insa iti aduce si bucurie. De aceea trebuie sa iti placa foarte mult ce mananci. Si sa iti fie si foame, evident.

Salata de primavara

2 portii

Ingrediente:

• aprox. 10-12 frunze de salata verde (cat o palma de mari; daca sunt mai mici, din interiorul salatei sau alt soi mai mititel, poti mari numarul)
• 4-6 cepe verzi (numarul poate scadea in functie de gustibus si marimea lor)
• 6-8 ridichi (si aici numarul e variabil, in functie de preferinte si marimea ridichilor)
• zeama de la jumatate de lamaie sau 3-4 linguri otet (sa fie otet cat mai bun si natural) – poti scadea sau mari numarul de linguri sau poti adauga o lamaie intreaga, daca iti place mai acru sau nu
• 3-4 linguri ulei (merge cam orice ulei, eu il prefer pe cel de floarea soarelui, pentru ca asa am mancat de cand eram mica si chiar imi place foarte mult – ma straduiesc sa iau din cel presat la rece si nerafinat) – poti pune si din ochi si gusti si mai adaugi, dupa gust
• sare (de preferat sarea mai grunjoasa si fara iod, din salina sau de mare insa nu e sfarsitul lumii daca pui ce ai in casa, doar sa nu exagerezi)
• optional usturoi verde, castravete, marar, leurda (am redescoperit usturoiul de ceva timp, pentru ca inainte il mancam rar si din acela vechi, catel, nu verde si imi place acum nemaipomenit de mult, ma straduiesc sa nu lipseasca din nici o salata, il cumpar instinctiv impreuna cu ceapa, plus ca ma gandesc, ce penicilina buna e :)) )

Preparare:

• Frunzele de salata, ceapa si ridichile se spala bine cu apa rece. Se indeparteaza partea mai groasa de la frunze daca este prea dura (la salata aparuta la inceput, nu e necesar, e corcanta si gustoasa, dar cu cat trec saptamanile, spre sfarsitul primaverii, partea aceea devine mai tare si incepe sa nu prea mai imi placa si poate nici tie). Se poate taia cu cutitul daca vrei sa termini mai repede sau rupi cu mana in bucati potrivit de mari-mici. Se taie si ceapa marunt, impreuna cu frunzele. Daca  frunzele sunt vestejite sau urate, taie pana unde iti place. Indeparteaza inceputul si sfarsitul ridichilor (adica frunzele cu tulpini si radacina) si taiele in felii, semicercuri, etc.
• Pune-le pe toate intr-un castron suficient de mare ca sa nu dea pe afara atunci cand amesteci. Pune otetul sau sucul de lamaie, uleiul, sarea, amesteca bine si voila! Salata e gata si miroase imbietor. Cand nu ma pot abtine, ajung sa o mananc goala, de buna ce e. 🙂

Pofta buna!

S.O.S.

Chiar asa, e vorba de un sos care se potriveste minunat la peste, la cartofi prajiti, la paine, la ce vrei tu. Si trebuie sa recunosc ca nu e o reteta proprie dar e nu e nici din vreo carte. Am gustat-o prima data la cumnatul meu, Nicu, care e un bucatar tare bun, si mi-a mers la stomac si la inima din prima. Ce mai, dragoste la prima degustare!!!

El a facut odata peste si asa ne-a servit sosul, la peste. Am ramas cumva setata pe combinatia asta si atunci cand gatesc peste, fac sosul asta, ca tare bine merg impreuna. Pure chemistry! E un sos usor de facut si daca cumva il faci si ai chef de scris, m-as bucura de un feed-back, sa vad si eu daca nu sunt singura care apreciaza la adevarata lui valoare acest sos delicios. Deci, nu iti trebuie prea multe. Acum, il voi reface din minte si voi fi si creativa pentru ca nu mai stiu exact cantitatile dar intelegi tu.

Sosul cumnatului meu Nicolae

4 portii generoase si gustoase

Ingrediente:

• 500 g iaurt grecesc (10% grasime) – la cat de bun e, cu cat mai mult, cu atat mai bine
• 1 capatana de usturoi (daca e chinezesc, ca nu ai ce face, si asta e si grasunel, ajunge o capatana, daca e romanesc, e mai mititel asa ca pune doua si in functie de cat de piperat iti place, adaugi sau mai scoti, dupa preferinte)
• marar proaspat, maruntit (poate fi si decongelat si mai ales optional)
• sare (de ocna, de Himalaya, de mare, de soare, de ce vrei tu)

Preparare:

• Se zdrobesc toti cateii de usturoi si se freaca bine intr-un vas. Se adauga sarea si piperul, dupa gust si apoi iaurtul. Se amesteca pana se omogenizeaza.
• Se pune cu generozitate peste peste, cartofi prajiti, paine si se mananca. Alunga spiritele rele, vaccineaza natural si te scapa de paraziti. All inclusive!

Pofta buna!

Ps: nu-i asa ca seamana cu tsatsiki un pic? 🙂

De la mama

Azi am o reteta de la mama mea. Am rugat-o sa mi-o dea ca sa o pun pe blog. Nu ca e vre-un secret de familie dar are o valoare sentimentala aceasta reteta ca stiu ca o face mama. Si am zis ca nu strica s-o am si eu si tu, daca doresti. Atunci cand ma apuc de facut vreo placinta, evident ca prima sursa e in familie, nu? Si placinta mamei e foarte buna. Mie imi place.

Stiu ca ieri trebuia sa scriu reteta dar a intervenit ceva si nu am mai putut. Poti considera ca a fost post negru in locul celui de azi. 🙂 Nu intotdeauna iese cum vreau dar uite ca se potriveste. In fond o zi de post negru e binevenita, organismul se reface si gandurile se aseaza mai bine. Azi in schimb te invit sa iti imaginezi cu puterea mintii, cum se face o placinta de post cu verdeata proaspata: stevie, spanac, urzica, loboda, ce vrei tu. E o varianta a pitei armanesti pe care o gasesti tot aici pe blog. Doar ca aceea se face de la 0 iar aceasta e un pic mai usoara pentru ca se face cu foi de cumparat, atunci cand nu ai prea mult timp sau esti obosit(a).

Placinta de stevie cu foi fine de placinta (a la mama)

Portii: nenumarate, cam o tava de cuptor

Ingrediente:

• 700-800 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
• 8 foi de placinta (aprox. un pachet de foi fine de placinta)
• 2 linguri de faina
• 2 linguri de ulei
• sare

Preparare:

• Opareste stevia, spanacul sau urzica si se lasa la scurs intr-o sita. Dupa ce s-a scurs, amesteca bine cu putina sare, cu faina presarata cate putin si se amesteca fff bine. Adauga si uleiul si amesteca iar ff bine.
• Pune in tava de placinta o foaie de copt. Unge cu putin ulei si mai pune o foaie peste. Si repeta actiunea iar. Stii cate foi de placinta ai acum in tava? Daca stii, nota 10 de la mine.
• Toarna acum jumatate din compozitie peste foile din tava. Apoi pune o foaie peste, unge-o cu putin ulei si adauga restul compozitiei peste. Acopera iar cu 2 foi de placinta, unse cu putin ulei, una peste alta. ATENTIE!!! Ultimele 2 foi se pun deasupra, dar fronsate, incretite, peste care se pune iar ulei, un pic mai mult.
• Stropeste acum placinta cu un pahar mic cu apa rece si pune in cuptorul incins deja. Lasa cca 10 minute la foc tare, dupa care da la medium pana se coace, cam inca 15-20 min, pentru a iesi rumenita.
• Dupa ce o scoti din cuptor, las-o sa se odihneasca un pic (rabdare, rabdare), acoperita cu cateva servete curate. Pentru a nu le murdari, potriveste peste tava facaletul, cutitele mai lungi pentru a forma un fel de grilaj si a feri ca servetele sa cada peste placinta. Daca vrei ceva SIMPLU, acopera cu un capac, si gata cu servete si alte minunatii.
• Se serveste calduta, cu iaurt.

Pofta buna!

De Paste numai de bine!

Daca nu te-ai prins inca (too bad for you), e vorba de paste. Lasa ca vezi mai incolo despre ce e vorba, nu stau sa explic acum. Doar ca azi m-am gandit la o noua reteta de post. Nu voi scrie din cele adunate si facute de mine ci voi scrie din experienta. Dupa atatia ani, pot zice ca am o mica experienta in bucatarie. Nu m-am nascut bucatareasa perfecta asa cum nimeni nu se naste iubit perfect, iubita perfecta, sot sau sotie perfecta, doctor sau mai stiu eu ce alte alegeri face fiecare in viata. Dar se invata, din experiente, ale altora dar mai ales ale noastre. Ne lovim cu capul de tavan si aaa, uite ca e podea pe jos. Asa si eu, dupa ce la inceput in afara de cartofi prajiti si omleta, mare lucru nu prea stiam, din nevoie, din necesitate si apoi din placere am ajuns sa gatesc retete noi. La inceput numai cu foaia in fata, urmaream la centima totul si nu pot sa zic ca nu imi iesea. Imi iesea dar mai departe de reteta nu vedeam si nu indrazneam prea mult. Incet incet, am mai scapat de reteta si am ajuns sa gatesc cam cum gateste orice om, dupa simt. Acum ma uit prin bucatarie si imi ochesc ce imi trebuie, dupa o scurta sau mai lunga deliberare si uneori si cateva cumparaturi si ma apuc de treaba. Azi am zis sa scriu ceva facut de mine. Nu e ceva pretentios si nici nu necesita multa munca si cheltuiala. Am zis sa scriu de paste. Ca tot se apropie. Si stiu cativa prieteni care mor dupa ele. Si eu pe acolo dar nici chiar asa. Deci, astazi te invit la paste cu sos de rosii. 😉

Fusilli cu sos de rosii

Portii: 2

Ingrediente:

• 200 g fusilli fara ou (poti pune mai mult sau mai putin, din experienta am observat ca uneori e prea putin, alteori prea mult si cand e prea mult, alegi cca 85 g fusilli de persoana)
• 400-500 ml rosii tocate in suc de rosii (ideal proaspete dar merg si din conserva sau din cutie de carton, depinde cum ai in casa)
• 300 g ciuperci proaspete (de orice fel, dupa mine, caci imi plac foarte mult. Prelungesc paranteza si adauga ca de curand am descoperit ciupercile uscate. Daaa! Stiu ca e cam tarziu dar asta e. Nu ma dusese mintea pana acolo ca nu stau toata ziua in bucatarie. Cand nu ai proaspete la indemana, te salveaza unele ca acestea in camara)
• sare
• piper
• 1 -2 capatani de usturoi tocat marunt (cica in paste se zdrobeste usturoiul si apoi se scoate dar cum e permis aproape orice in bucatarie, de ce nu as manca bunatate de usturoi in loc sa il arunc. Sa nu imi iau eu doza de “penicilina”? No way! 😉 Daca e capatana mica, e ok sa folosesti 2, si nu uita, sa fie usturoi romanesc, te rog)
• ceapa (optional)
• oregano
• busuioc (optional)
• cimbru (optional)

Preparare:

• Se pune un vas cu apa si putina sare la fiert, suficient de mare sa incapa si sa se intinda pastele. Lasa-le sa inoate in spatiu larg ca sunt mai frumoase asa. Dupa ce apa da in clocot, pune pastele. Lasa-le sa fiarba la foc mediu pana se fac al dente. Eu una le prefer un pic mai moi, pentru daca as respecta timpul de fierbere scris pe punga, ar fi cam nefierte de fapt. Acum, de gustibus.
• Asa. Pana se fierbe apa si apoi pastele te apuci de sos. Se incinge intr-o tigaie un pic adanca uleiul si se caleste usturoiul. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Apoi se adauga ceapa. Eu uneori sar peste ea pentru ca, desi stiu ca e buna si sanatoasa, nu o iubesc tot timpul. Si sosul se face si fara ea, bine merci.
• Dupa ce s-au calit acestea, se adauga ciupercile curatate si taiate mediu. Daca cumva gasesti ciuperci mici la piata sau la magazin, doar curata-le, desparte tulpina de palarie si arunca-le asa intregi in tigaie. Sunt tare dragute si gustoase. Lasa-le sa se caleasca, impreuna cu sarea, piperul, oregano, busuioc si cimbru. Daca ai mirodenii proaspete, cu atat mai bine, daca nu, am observat ca uscate fiind, daca le calesc inainte de a adauga sosul, ele se mai inmoaie si sunt mai placute. De asemenea, cimbrul stiu ca se foloseste mai mult la carne dar cred ca merge destul de bine si aici, adauga o aroma si un gust deosebit care cred ca poate placea unora.
• Adauga acum sosul de rosii si lasa totul la foc mic sa scada un pic. Sau un pic mai mult. Poti pune si o lingurita de pasta de rosii, care este mai concentrata.
• Dupa ce pastele s-au fiert, nu mai ramane decat sa le strecori si sa le pui in farfurii. Apoi adauga peste cele 2 portii si sosul de rosii cu ciuperci. Daca ai iesit mai mult sos, e excelent pentru ca imi place sa zic si eu dupa un om foarte intelept ca nu e niciodata suficient sos. Gata. Acum, n-o fi reteta italiana get-beget dar tot buna e. 🙂

Pofta buna!